Victoria nesansei sau Nesansa victoriei

Am asteptat decizia Curtii Constitutionale. Fara emotii, intrucat orice persoana de bun-simt (un exemplar, ce-i drept, din ce in ce mai rar pe la noi) putea sa prevada ca aceste alegeri vor fi validate. Ca de obicei, s-a impacat si capra si varza, netransant, asa cum ne-am obisnuit pe la noi, prin Balcani. Pana la urma,  unii accepta cu mare bucurie aceasta eticheta, total nederanjati de conotatiile negative pe care le implica. Poate tocmai de aceea, (putin mai mult decat) jumatate din cei care s-au prezentat la vot il accepta cu mare bucurie si pe Traian Basescu. La fel, total nederanjati de ceea ce a intreprins in cei cinci ani pe care i-a “ocupat” in istoria Romaniei.

Ceea ce s-a intamplat dupa data de 6 decembrie mi-a adus aminte de faimosul roman semnat George Orwell, care descrie in romanul sau “1984″ o lume guvernata de sloganele: “War is Peace“, “Freedom is Slavery“, “Ignorance is strength” (“Razboiul e pace”, “Libertatea e sclavie”, “Ignoranta e putere”). Cam astfel s-a actionat in campania electorala si, poate surprinzator… a prins! Multi, foarte multi (printre care si intelectuali cu duiumul) au cazut in aceasta capcana. Si culmea: asta cu toate ca aceasta capcana a fost foarte prost construita, scartaind la incheieturi, deloc articulata, lipsita de orice fir logic si – element de baza – cimentata pe ideea de “ura”.

Cu o zi inainte de alegeri, vizitand site-ul candidatului portocaliu, am vizionat cateva filmulete in care acesta “infiera masele” la ura contra unor prosperi oameni de afaceri din tara si a unor politicieni incomozi lui. Tema dusmanului de clasa era omniprezenta in aceste discursuri “scuipate” (scuzata-mi fie expresia) in intreaga tara. Si tocmai Traian Basescu se declara cel mai mare inamic al comunismului. Stiu oare cei care l-au votat din acest considerent, ca tocmai acest discurs a contribuit din plin la ridicarea comunismului ca ideologie de referinta in politica? Stiu oare cei care l-au votat ca tocmai acesta era mesajul anti-capitalist livrat de comunisti muncitorimii asuprite? Stiu oare cei care l-au votat ca un astfel de discurs este considerat in teoria politica drept foarte periculos, deoarece instiga la ura impotriva democratiei? Stiu cei care l-au votat pe Basescu toate acestea? Posibil ca nu. Sper ca nu! Pentru ca daca au stiut si au votat in cunostinta de cauza, putem sa uitam de drumul Romaniei catre democratie. De fapt, poate vom fi, in curand, fortati sa uitam. Nu m-ar mai mira nimic…

Totusi, trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt. Ma numar printre cei care cred ca acest de-al doilea mandat al lui Traian Basescu va fi unul marcat de esecuri (era sa spun “esece”). Si nu imi pare rau pentru el sau pentru cei care-l inconjoara – din contra. Imi pare insa rau pentru Romania, care a evitat o buna sansa de a-si reveni din amorteala. Urmatorii cinci ani vor ramane sub semnul steagului pe care Traian Basescu il flutura in ziua alegerilor, cand nu cu foarte multa siguranta in el, isi anunta fragila victorie. Nu stiu daca retineti episodul, insa a fost o scena tragi-comica. A fost comic momentul in care vazandu-si posibilul esec cu ochii, Basescu sustinea ca a castigat. Tragic a fost faptul ca a avut dreptate. Auto-intitulatul -pe atunci- invingator al alegerilor flutura un tricolor legat de un bat… stramb.

Din pacate, peisajul e unul care se potriveste poate prea bine Romaniei pe care o conduce de 5 ani si pe care o va mai conduce. Speram sa trecem la un alt nivel. Din pacate Brucan a gresit… 20 de ani pentru democratizare nu ne sunt destui. Se pare ca avem nevoie de cel putin 25!

Prezidentialele, la final

Ne mai desparte doar o saptamana de verdictul electoratului. Indiferent care va fi acesta, trasaturile sale sunt simple: o sentinta seaca, o decizie pe care unii o vor aplauda si pe care altii isi vor dori sa nu o fi auzit vreodata.

Fortele politice concentrate in aceasta campanie electorala au fost, fara tagada, extraordinare prin amploarea lor si prin efectele pe care le-au produs (sau au vrut sa produca?) asupra celor ce vor tine stampila in mana. Manipularea s-a simtit in largul ei; cand altcandva mai mult decat acum, in aceasta perioada strivita intre doua mandate prezidentiale, s-ar putea desfasura manipularea mai bine? Ideal ar fi sa o depistam (sau chiar demantelam) si sa intelegem de ce si cum a intervenit… insa e greu sa prindem in menghina ratiunii fiecare astfel de manifestare (pana la un punct de inteles) a campaniei.

Oricum, modul in care cei doi candidati s-au prezentat este cat se poate de diferit. Mircea Geoana este tipul liderului impaciuitor, strategia sa fiind aceea de a se diferentia radical de tot ceea ce actualul presedinte a facut de-alungul mandatului sau la Cotroceni. Dezbinarea pe dimensiune politica (spargerea PNL, torpilarea PSD) dar chiar si etnica (sa ne amintim: “In sfarsit vad si eu un armean bun!”) sau  pe clase sociale (citez din memorie: “Am vrut sa spun ca scoala in Romania scoate tampiti”), toate acestea par a fi contracarate de candidatul PSD, care si-a propus drept scop crearea unei “singure Romanii”.  Ca mesaj de solidaritate, a punctat foarte bine.

Ceea ce m-a luat prin surpindere pana acum este, pe de cealalta parte, lipsa de reactie din partea candidatului PD-L fata cu mai multe probleme. Sau, chiar mai grav, o reactie absolut improprie pentru ceea ce cu totii ne imaginam ca Traian Basescu poate. Povara mandatului pe care si-l incheie isi spune cuvantul, iar prudenta excesiva a presedintelui in a face diverse declaratii il da de gol (as aminti aici reactia sa in momentul in care a vazut, in direct, filmuletul cu pumnul aplicat baiatului de 10 ani). Si nu as pune aceste reactii pe seama unei memorii subrede, pentru ca ar fi absurd sa credem ca cineva poate rezista in politica avand o memorie slaba.

Totusi, saptamana care a mai ramas pana la ziua decisiva de duminica, 6 decembrie, poate aduce cu sine surprize. Cred ca, daca Traian Basescu mai e un zoon politikon adevarat sau daca ai sai consilieri cunosc domeniul strategiei politice asa cum s-ar cuveni, presedintele va da o lovitura total neasteptata in aceste ultime zile ramase din campanie. Cel putin logica politica asta ar impune pentru a-l scoate pe candidatul PD-L din impas.

Zilele acestea, presedintele jucator are ocazia sa joace. Sa vedem cat de bine stie sa-si mai practice sportul preferat acum, cand intr-adevar are nevoie de miscari bune…

Pe curand!

Din nou campanie – categoria “slogan electoral”

Campania electorala pentru prezidentiale a inceput de aproape doua saptamani si desi urmaresc cu multa atentie declaratiile candidatilor, din pacate nu pot sa raman decat cu impresia unor declaratii sterile, absolut nepotrivite pentru ceea ce inseamna mesaje electorale.

Desi s-a afirmat in mai multe randuri ca miza acestor alegeri este una titanica, limbajul politic angajat de catre candidati nu reflecta deloc aceasta asa-zisa miza. Mesajele celor mai importanti competitori sunt foarte slabe, deloc mobilizatoare (oare asta sa se fi urmarit cu adevarat?) si golite de orice semnificatie, chiar si pentru cei dornici sa decripteze mesaje electorale complexe ascunse in cuvinte simple.

De departe cel mai lipsit de vlaga mi se pare a fi sloganul presedintelui in exercitiu, slogan caruia daca ii acordam putina atentie vom intelege ca incearca sa diminueze insuccesele (sau, mai bine zis “insuccesurile”) din mandatul pe care Basescu tocmai il incheie. Unde e triumfalul “Sa traiti bine!”, cel care din slogan devastator in fata contra-candidatilor din 2004 a ajuns sa fie, dupa spusele aceluiasi presedinte, o simpla dorinta?  “Cine imi interzice sa le doresc romanilor sa traiasca bine?” se intreba retoric actualul candidat PD-L, incercand sa le raspunda celor care  il intrebau de ce nu va defila in aceste alegeri cu “sloganul-succes”. Desigur, din punctul de vedere al strategiei politice, explicatia simpla, pe care orice consilier o poate da este aceea ca nicio campanie nu e la fel si ca un candidat de succes trebuie sa isi schimbe mesajele pentru a evita sa para repetitiv si incapabil sa se adapteze schimbarilor care au survenit intre cele doua cicluri electorale.

Tare mi-e teama ca in ciuda unui astfel de raspuns, care pentru profanii in stiinte politice poate sa functioneze, se ascunde o alta realitate: presedintele a ramas fara slogan! A reveni cu faimosul “Sa traiti bine” insemna, de la bun inceput, ca Basescu sa-si taie craca de sub picioare. In cei 5 ani pe parcursul carora a ocupat jiltul din Palatul Cotroceni, presedintele a aratat ca promisiunea sa a fost una in van, ca nu poate sa faca astfel incat sa aduca romanilor prosperitatea de care ne vorbea acum 5 ani. Punct slab! Temperamentul sau conflictual, mereu nemultumit de cei care l-au inconjurat la un moment dat sau altul, trecand prin momente in care isi asuma decizii politice si clipe in care arunca intreaga responsabilitate pe altii, Traian Basescu a demonstrat ca nu poate sa atinga dezideratul de a aduce cu sine un “trai bun”.

Mai mult, dupa umila mea parere, sloganul “Basescu pentru Romania!” este unul care il dezavantajeaza din start pe presedinte. Pentru a demonta acest slogan, orice rau-voitor (sa fim bine intelesi: rau-voitor din perspectiva acestui candidat particular) va parcurge simplul proces de inlocuire a numelui presedintelui cu defectele pe care anii din urma le-au scos la iveala.

Cateva dintre acestea ar fi:

• inconsecventa : 1. pentru ca dupa ce l-a desemnat premier pe Tariceanu, a spus ca regreta; 2. pentru ca a spus ca demisioneaza in 5 minute si n-a facut-o, indiferent de motivele care au stat in spatele acestei atitudini;
• temperament conflictual : pentru ca a reusit sa intoarca toate partidele parlamentare impotriva sa – vezi suspendarea – ori menirea unui presedinte de stat este tocmai aceea de a gasi calea dialogului, indiferent de ostilitatea celor ce formeaza restul clasei politice;
• lipsa de respect : vezi atitudinea ostila fata de jurnalisti, fata de cei care l-au contrazis de-alungul timpului, fata de oamenii de cultura care nu i-au intrat in gratii;
• lipsa de tact diplomatic: Romania se vede azi aproape izolata pe plan international; mai mult, sa ne amintim episodul “lac rusesc”, precum si declaratiile deloc magulitoare la adresa demnitarilor straini inainte ca Traian Basescu sa fi ajuns presedinte;
• demagogia : pe langa a fi o ideologie politica despre care orice student la stiinte politice sau drept trebuie sa fi auzit, acest concept a fost cu succes adoptat de presedinte, intrucat pe de o parte plange pe umarul poporului roman, iar pe de alta, este acuzat ca avand relatii mai mult sau mai putin ascunse cu diferite firme de constructii care ar fi obtinut diverse avantaje tocmai datorita lui.

Daca realizam ceea ce mentionam anterior, iata doar cateva chei in care putem descifra sloganul lui Traian Basescu: “Inconsecventa pentru Romania!”, “Conflict pentru Romania!”, “Fara respect pentru Romania!”, “Relatii externe precare pentru Romania!”, “Demagogie pentru Romania!”… nu foarte imbucurator.

Cred ca a privi cu mai mare atentie ceea ce se intampla in politica mai ales in aceasta perioada nu ne costa prea mult. Teoria alegerii rationale (o teorie care mi-e foarte draga in stiintele politice), aduce argumente clare in favoarea informarii cu privire la viata politica.

Dragi romani, aveti grija cu cine votati! Experimentele in politica sunt uneori letale!

Pe curand!

NapoMUN – Un real succes!

NapoMUN 2009 – Simularea Internationala a Natiunilor Unite in Cluj-Napoca – s-a desfasurat intre 20-25 septembrie a.c. si sunt mandru, in calitate de organizator, sa afirm ca evenimentul a fost un succes.

Conferinta a reusit sa stranga in inima Transilvaniei aproape 100 de studenti din peste 20 de tari, de pe 4 continente, concretizandu-se intr-un veritabil dialog intercultural si interetnic. Cele trei organisme ONU simulate (Consiliul de Securitate, Consiliul pentru Drepturile Omului si Consiliul Economic si Social) au urmarit sa dezbata teme de interes international, subiecte ce au trezit interesul multor tineri care, din pozitia de reprezentanti ai diferitelor state, au fost dornici sa-si spuna punctul de vedere.

Temele dezbatute au fost urmatoarele pentru fiecare consiliu (limba de lucru a fost engleza):

Security Council:
1.Civilians and refugees in armed conflicts
2.Militarization of civilians in Pakistan

Human Rights Council:
1.Rights of the Child – Use of child soldiers, Democratic Republic of the Congo (DRC)
2.Right to Water – Focus on Sub-Saharan Africa

Economic and Social Council:
1. Conflict between immigration and labor regulation in Europe
2. The restriction of religious and traditional clothing in North-Western Democracies

Prin organizarea unei conferinte de o asemenea anvergura, impreuna cu colegii mei Alexandra si Dan, am incercat sa demonstram ca indiferent cat de greu ar fi sa pui la punct un aparat logistic relativ complex (mai ales din postura de simplu student), ambitia si optimismul pot inlesni munca depusa.

Cred ca cea mai mare bucurie din postura de organizator a fost ca asa-numitul “fenomen MUN” (Model United Nations – Simulari ONU) si-a deschis larg portile si in Romania, prin NapoMUN. O parte din cei prezenti la conferinta au fost studenti romani care n-au mai participat la un astfel de eveniment, iar simularea din Cluj s-a dovedit a fi, pentru toti cei angajati in aceasta “misiune”, o experienta extrem de utila pentru ceea ce urmeaza sa facem mai departe.

Fiecare zi a avut, pe langa sesiunile de sedinte de dimineata, un program distinct, croit astfel incat participantii (in special cei straini) sa vada si sa invete cat mai multe despre Cluj-Napoca si despre Romania. La finele conferintei, ne-am “imbarcat” cu totii in autocarele care ne-au dus in excursie la Sighisoara si Castelul Bran, in “adevarata Transilvanie”, cum spunea unul din delegati.

NapoMUN s-a bucurat, printre altele, si de o intensa mediatizare. Clujeanul, Foaia Transilvana, Adevarul, Faclia (ziare), Antena 1, TVR si ONE TV (televiziuni), precum si multe site-uri care promoveaza diverse evenimente  in Cluj – toate acestea au fost interesate de eveniment. Si le multumesc, inca o data, pentru acoperirea mediatica pe care ne-au asigurat-o atat inainte de eveniment, cat si pe parcurs si dupa.

Pana la finele anului vom lansa un raport al simularii ONU din Cluj, raport care sa reflecte cat se poate de exact tot ceea ce s-a intamplat pe parcursul NapoMUN-ului. Voi reveni in curand cu noi informatii despre eveniment.

Va multumesc tuturor celor care au dat o mana de ajutor acestei initiative si care au facut ca aceasta idee sa devina realitate.

Pe curand!

Intr-adevar, Regina!

Am fost unul dintre cei care au participat la mediatizatul si controversatul concert al Madonnei in Bucuresti. Parcul Izvor s-a dovedit a fi neincapator pentru marea de oameni care a inundat zona pentru cateva ore. Cu mic, cu mare, fani sau pur si simplu curiosi care si-au permis un bilet (care, de altfel, nu a fost foarte scump) s-au ingramadit sa vada cum arata si sa auda vocea cunoscutei “material girl”, cea care, asa cum singura afirma la un moment dat, a incercat in domeniul show-bizz-ului, sa “impinga granitele pana cand ele insele striga <stop>”.

Inca de pe trenul care m-a dus catre Bucuresti se vorbea, cand soptit, cand cu voce tare, despre concert. In Capitala, nu ajungeai bine si ii auzeai pe cei din gara -unii provenind din alte tari- vorbind despre Madonna. A fost o intreaga nebunie; radiourile difuzau melodiile cunoscute ale artistei, iar pe toate gardurile se vindeau tricouri cu imaginea Madonnei si carti despre viata ei. Tot ce vedeai si auzeai iti lasa impresia ca brusc toata lumea a devenit expert in Madonna, iar romanii, indiferent de varsta, aveau fiecare propria parere despre modul in care Regina Muzicii Pop si-a construit lunga cariera; fapt care pe mine, ca admirator al acesteia, nu a putut decat sa ma bucure.

Concertul a inceput de-abia la ora 22.00. Iar cozile din dreptul zonelor de acces in parcul Izvor au inceput sa se coaguleze de la ora 16.00. Ei bine, ca sa prind un “loc” bun, cat mai apropiat de scena, am fost unul dintre cei care au indurat doua ore in asteptare, de la 16.00 la 18.00, pentru a ma asigura ca voi intra in prima serie de spectatori (intrarea se facea pe serii, pentru a nu bloca zonele de acces). Odata ajuns nu foarte departe de scena, m-au mai asteptat doua ore de pierdut vremea, pana cand un anumit DJ (Paul Oakenfold) a incercat sa incalzeazca atmosfera, lipind la cap si coada cateva melodii, care -vezi Doamne!- erau remixate. Desi scopul era acela de a ne mai distrage atentia de la asteptarea care deja devenea enervanta, personajul n-a facut decat sa adanceasca neplacuta stare in care ne aflam, majoritatea fiind convinsi ca din moment in moment, Madonna va uzurpa scena din mainile prea putin cunoscutului DJ. N-a fost sa fie. Regina Muzicii Pop si-a facut aparitia (in stilu-i caracteristic) de-abia in jurul orei 22.00.

Huiduielile care au dobandit atata celebritate in presa nationala si internationala au inceput cu mult inainte ca Madonna sa ajunga la discursul sau despre dragostea interetnica.  Multi o huiduiau pentru faptul ca a intarziat, iar a sta in picioare,  inghesuit, nu este tocmai cea mai comfortabila pozitie.  Ba mai mult, in afara de mica insula din jurul scenei, restul spectatorilor n-au reusit sa vada sau sa auda prea bine, ceea ce a constituit un alt factor de tensiune in randul celor prezenti.

Cert este, insa, ca Madonna a dovedit, inca o data, ca titlul de Regina a Muzicii Pop este unul meritat, castigat cu truda multor ani de munca. Sper ca, in ciuda neplacutului gest pe care unii l-au facut, sa revina in Romania!

O mostra de revizionism maghiar?

Acum doua saptamani ma intorceam de la mare. Dupa cum am amintit intr-o postare anterioara, am abandonat traseul cel mai scurt inspre Cluj – pe care il faceam de obicei la finele sejurului pe litoral – pentru a petrece o zi in frumosul oras Bacau, localitatea in care s-a nascut si a trait marele nostru simbolist George Bacovia.

Venind inspre Cluj, am oprit sa vad si Lacul Rosu, un obiectiv turistic pe care il recomand datorita frumusetii pe care natura nu se sfieste s-o arate. Din pacate, turistii zonei nu stiu sa respecte aceste locuri fantastice pe care tara noastra le are si nu sunt putine zonele in care se pot observa cotele nerusinarii si lipsei de respect fata de natura.

Din pacate, in zona Lacului Rosu se pare ca natura nu este singura careia i se da o palma peste fata si careia i se arata o lipsa crasa de respect. Tot acolo, respectul fata de romani (!) lipseste cu desavarsire. Ca sa nu mai vorbim despre respectul fata de lege. Si acum, sa ma explic:

Admirand lucrurile puse la vanzare de catre micii comercianti din imediata vecinatate a lacului, nu mica mi-a fost mirarea cand am dat peste o multime de insigne cu magnet (asemenea celor pe care multa lume le foloseste pentru decorarea usii frigiderului spre pilda), insigne care prezentau imagini care nu pot sa nu revolte orice roman de buna credinta. Insignele prezentau imaginea Ungariei Mari, fiind clar delimitata zona Ardealului, alaturi de celelalte franturi din tarile vecine Ungariei, teritorii care odinioara apartineau Ungariei Mari. Alte insigne de acest gen prezentau harta Ungariei Mari, acoperita de tricolorul maghiar si de mesaje in ungureste!

Din capul locului trebuie sa spun ca sunt un adept al ideii conform careia minoritatile nationale trebuie protejate. Este o obligatie pe care o are orice tara care se considera civilizata si care vrea sa tina pasul cu cerintele acestui imens proces de globalizare care a cuprins intreg mapamondul. Insa ceea ce se intampla la Lacul Rosu depaseste orice imaginatie! Este o sfidare nerusinata a conceptului de unitate nationala, unul din cele mai sfinte elemente pe care se bazeaza orice tara din Lume. Cine isi permite sa faca una ca asta, fara niciun strop de bun simt si de respect fata de tara in care traiesc? Si, chiar mai grav, cine le permite celor de acolo sa comercializeze astfel de produse?

Dar sa vedem daca sub aspect legal ceea ce se intampla in acea zona este sau nu permis. Ei bine, conform OUG 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, nu! Sa vedem si de ce:

Art. 4, alin. (1) prevede cat se poate de clar ca “raspandirea sau vanzarea, prin orice mijloace, ori confectionarea, de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum si detinerea, in vederea raspandirii sau vanzarii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.” Pentru a fi siguri ca textul legii se refera la realitatea pe care am descris-o ceva mai sus, verificam, in continutul aceleiasi legi, definitia simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe. Descoperim, asadar, ca acestea sunt “drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum si orice asemenea insemne (ca atare, enumeratia este una cu caracter exemplificativ, si nicidecum una exhaustiva – M.S.), care promoveaza ideile, conceptiile sau doctrinele prevazute la lit. a)“. Iar printre cele prevazute la lit. a) sunt acelea care promoveaza “ura si violenta pe motive etnice“. Ori ce altceva decat ura pe motive etnice pot aceste insemne sa genereze? Astfel fiind, consider ca ceea ce se intampla in zona Lacului Rosu nu numai ca este profund imoral, dar si ilegal. Ma intreb, totusi, de ce autoritatile statului nu iau deciziile care se impun in astfel de cazuri.

Oricum, sa le fie rusine celor care fac una ca asta si ma gandesc din ce in ce mai serios sa reclam celor in drept aceasta ilegalitate.

Ca dovada, atasez cateva poze facute la fata locului:

Iar intre timp, dedic tuturor celor care sunt in asentiment cu mine, o melodie draga noua, romanilor de bine din aceasta frumoasa tara!

Numai bine va doresc!

O vacanta prelungita

La mijlocul lunii trecute am hotarat sa retraiesc o experienta care imi este draga inca de anul trecut, asa-numita experienta a MUN-urilor (simulari ONU). Am mers din nou in Sofia, capitala tarii vecine, pentru a participa la cea de-a doua editie a SOFIMUN: Simularea Internationala a Natiunilor Unite din Sofia. De data aceasta, insa, am reprezentat Federatia Rusa in Peacebuilding Commission, alegere deloc neinspirata, luand in considerare ca aceasta pozitie  mi-a adus, la finele conferintei, titlul de cel mai bun delegat, un titlu pentru care am muncit, insa pentru obtinerea caruia nu am neglijat evenimentele sociale.

Mi-a facut o deosebita placere sa reintalnesc vechi prieteni din diferite tari ale Lumii, oameni pe care am ajuns sa ii cunosc nu doar din punct de vedere formal – asa cum o cer sedintele care simuleaza procesul decizional ONU, ci si informal – pentru ca volens-nolens te angajezi intr-un dialog intercultural care cauta sa abordeze diverse domenii ale vietii din tara de bastina a fiecarui participant la un astfel de eveniment.

Printre altele, trebuie sa mentionez ca organizatorii SOFIMUN au dat o mana serioasa de ajutor pentru organizarea NAPOMUN-ului – simularea ONU care va avea loc in septembrie, anul acesta, la Cluj, eveniment organizat de mine, impreuna cu doi colegi de la Stiinte Politice.

Imediat dupa aceasta noua experienta internationala am luat calea marii. A Marii Negre, litoralul romanesc. O reintalnire cu prima dragoste nu strica niciodata, ca atare am hotarat sa ma bucur la maximum de zilele petrecute in Neptun. Lume multa, surprinzator de multa pentru previziunile pesimiste care impanzeau stirile pe la mijlocul anului.

Am incheiat sederea la malul marii cu o vizita la Bacau, dornic sa vad locul in care a trait, o buna bucata a vietii sale, marele nostru poet, geniu poetic innoitor al liricii romanesti, George Bacovia – pe numele sau adevarat – George Vasiliu.

Aceasta noua vacanta pe litoralul nostru mi-a reamintit – nu stiu daca era neaparat nevoie- de starea deloc multumitoare a turismului autohton. Iti pare rau sa vezi ca frumusetile acestei tari – care sunt multe, mult mai multe decat ne-am putea inchipui – sunt lasate sa zaca in conuri de umbra. Ti se rupe sufletul sa vezi atata nepasare, mai cu seama ca s-a creat un Minister al Turismului, care sa vegheze si sa ia masuri cu privire la imbunatatirea imaginii tarii noastre. Totodata, am fost nevoit sa constat pasivitatea autoritatilor (caci cine altcineva ar putea sa ia masuri cu privire la un astfel de act?) in ceea ce priveste comercializarea, de catre cetateni de o alta etnie decat cea romana, a unor produse care sunt inscriptionate cu simboluri xenofobe si care incita la ura si violenta pe temei etnic. Insa cu privire la acest aspect voi reveni cat de curand, intr-o noua postare.

Pana atunci, va las in compania catorva poze facute in Sofia si la mare.

Pe curand!

NapoMUN ia avant!

Simularea Internationala a Natiunilor Unite Cluj-Napoca – NapoMUN 2009, eveniment care va aduce in Romania 80 de studenti si tineri profesionisti din toata Lumea, incepe sa fie din ce in ce mai cunoscut si mai mediatizat.

Astazi, in clujeanul.ro, a aparut un articol scris pe baza unui interviu pe care l-am acordat ieri. Gasiti articolul aici.

Pentru cei interesati sa participe la acest eveniment, va invit cu mare drag sa accesati site-ul www.napomun.org si sa ma contactati pentru orice fel de nelamuriri.

Pe curand!

Dezamagiri bacoviene la 1934

In numarul lunii aprilie al revistei Cetatea Culturala, condusa de Domnul Dan Brudascu, am publicat un articol despre marele nostru poet George Bacovia.

Am intitulat articolul “Dezamagiri bacoviene la 1934″, deoarece la acea vreme, familia Bacovia trecea prin momente mai putin placute si deloc intaltatoare pentru un artist de talia poetului simbolist. Articolul abordeaza in principal atitudinea lui Bacovia fata de modul in care Fundatia pentru Literatura si Arta “Regele Carol II” a reusit sa editeze un volum aniversar pentru poezia sa.

Gasiti articolul aici, in format PDF.

21

Astazi m-am trezit mai batran cu un an. Am fugit la oglinda sa vad cum timpul a brazdat noi riduri pe chipul meu, marcandu-si astfel inevitabilul triumf. Surpinzator sau nu, eram acelasi ca si ieri. Nimic nou, nimic schimbat si totusi, judecand dupa acte, am ajuns la o varsta care in prima faza il vara in sperieti pe orice tanar care se vede aruncat de-a binelea, parca peste noapte, in al treilea deceniu al varstei sale.

Cert e ca sunt o persoana care se maturizeaza greu, in ciuda aparentelor, datorita firii mele conservatoare despre care am mai vorbit si cu alte ocazii. Refuz sa parasesc prea usor copilaria si, ca atare, varsta este mai mult un “titlu” dupa care ma voi ascunde, cred, de acum inainte ori de cate ori va fi nevoie sa imi argumentez “maturitatea”. In plus, aspectul fizic ma avantajeaza si el din acest punct de vedere.

Le multumesc tuturor celor care mi-au transmis gandurile lor bune – prin internet, telefon, viu grai – si sper ca nici pe mai departe sa nu dezamagesc.

Update: de 1 iulie un cadou foarte frumos (un autograf pe cartea “De la Karl Marx la Coca-Cola”) am primit din partea domnului Adrian Nastase, pe care l-am reintalnit cu ocazia vizitei Domniei sale la Cluj.