Dezamagiri bacoviene la 1934
In numarul lunii aprilie al revistei Cetatea Culturala, condusa de Domnul Dan Brudascu, am publicat un articol despre marele nostru poet George Bacovia.
Am intitulat articolul “Dezamagiri bacoviene la 1934″, deoarece la acea vreme, familia Bacovia trecea prin momente mai putin placute si deloc intaltatoare pentru un artist de talia poetului simbolist. Articolul abordeaza in principal atitudinea lui Bacovia fata de modul in care Fundatia pentru Literatura si Arta “Regele Carol II” a reusit sa editeze un volum aniversar pentru poezia sa.
Gasiti articolul aici, in format PDF.
21
Astazi m-am trezit mai batran cu un an. Am fugit la oglinda sa vad cum timpul a brazdat noi riduri pe chipul meu, marcandu-si astfel inevitabilul triumf. Surpinzator sau nu, eram acelasi ca si ieri. Nimic nou, nimic schimbat si totusi, judecand dupa acte, am ajuns la o varsta care in prima faza il vara in sperieti pe orice tanar care se vede aruncat de-a binelea, parca peste noapte, in al treilea deceniu al varstei sale.
Cert e ca sunt o persoana care se maturizeaza greu, in ciuda aparentelor, datorita firii mele conservatoare despre care am mai vorbit si cu alte ocazii. Refuz sa parasesc prea usor copilaria si, ca atare, varsta este mai mult un “titlu” dupa care ma voi ascunde, cred, de acum inainte ori de cate ori va fi nevoie sa imi argumentez “maturitatea”. In plus, aspectul fizic ma avantajeaza si el din acest punct de vedere.
Le multumesc tuturor celor care mi-au transmis gandurile lor bune – prin internet, telefon, viu grai – si sper ca nici pe mai departe sa nu dezamagesc.
Update: de 1 iulie un cadou foarte frumos (un autograf pe cartea “De la Karl Marx la Coca-Cola”) am primit din partea domnului Adrian Nastase, pe care l-am reintalnit cu ocazia vizitei Domniei sale la Cluj.
NAPOMUN 2009
Dragii mei,
Sunt foarte fericit sa va anunt ca, incepand de ieri, site-ul simularii internationale ONU care va avea loc in Cluj-Napoca (NAPOMUN 2009) si printre ai carui organizatori principali ma numar si eu, a fost lansat!
Va invit sa accesati www.napomun.org si, in masura in care doriti sa luati parte la acest eveniment care simuleaza procesul decizional al Natiunilor Unite, sa va inscrieti! Va astept cu mare drag!
O zi buna va doresc!
Eternul Michael Jackson
Muzica lui m-a fascinat inca de la varsta de 3 ani. Il ascultam de mic si incercam sa-i imit miscarile, in paralel cu memorarea versurilor pe care inca nu le intelegeam. Pentru mine a fost un fenomen, un miracol pe care n-am crezut ca Lumea il poate pierde vreodata. Din pacate, insa, viata ne demonstreaza ca nu tine cont de maretia oamenilor si ca are pregatit un final pentru fiecare in parte.
Muzica lui Michael Jackson a dat ritmul copilariei si tineretii multora, iar eu ma numar printre acestia!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Regele Muzicii Pop!
Praga
Impricinatul [...] te invita sa patrunzi in biata lui viata, sa te orientezi in ea ca in proprietatea ta si sa suferi acolo impreuna cu el de doleantele lui zadarnice. Aceasta invitatie, in miez de noapte linistita, e fascinanta*
La finele saptamanii trecute am fost intr-o excursie de 4 zile in capitala Cehiei, excursie organizata de Biblioteca Centrala Universitara. A fost un bun prilej de a ma desprinde de ceea ce inseamna Clujul si de a petrece cateva zile alaturi de prieteni foarte buni, parte din ei fosti colegi la liceul Gheorghe Sincai. Ba chiar mai mult, in Praga m-am intalnit cu cativa fosti profesori, care erau si ei tot atunci in excursie in aceeasi capitala europeana.
Drumul pana la destinatie n-a fost o placere, trebuie sa recunosc. A durat mult si s-a tradus prin exercitii de acrobatie in autocar cu scopul a-mi gasi pozitia prielnica pentru a adormi. Degeaba. Performanetele corpului meu in d’ale contorsionarii n-au avut nici un rezultat, pentru ca somnul a uitat de mine pe parcursul intregii nopti petrecute pe drumul dintre “capitala” Transilvaniei si capitala Cehiei, cu o exceptie de doua ore maximum. Totusi, frumusetea Pragai m-a facut sa nu regret noaptea alba de pe autocar. Odata ajuns la destinatie, m-am scuturat de oboseala si am luat la pas orasul pe care l-am mai vizitat in urma cu 7 ani, pe cand eram elev de gimnaziu.
Turistii sunt peste tot si parca inunda orasul, putand fi asimilati unor anexe ale Valtavei, care astfel izbeste podul Carol si vertical, nemultumindu-se cu rolul de a se serpui pe la picioarele sale. De altfel, numarul foarte mare de vizitatori face uneori ca deplasarea prin oras sa nu fie foarte usoara. Si asa, Praga isi pastreaza frumusetea si solemnitatea care a caracterizat-o atata vreme. Pe parcursul primei zile am avut ocazia sa vizitez o expozitie de tablouri, ceramica si poze de si cu Salvador Dali, cel care a zguduit din temelii arta picturii prin socantele sale imagini suprarealiste. Totodata, n-am ratat prilejul de a achizitiona un volum de Kafka (este vorba despre nuvela “Metamorfoza”), cunoscutul autor nascut in Praga, cel care a construit in romanele sale o lume fireasca prin nefirescul sau. Va recomand, cu aceasta ocazie, romanul sau “Castelul”, o capodopera!
Trebuie, de asemenea, sa recunosc si faptul ca berea din Praga m-a cucerit definitiv. N-am crezut ca o voi spune vreodata, asta mai ales pentru ca eu nu beau de felul meu (cu atat mai putin bere), insa gustul deloc amar, ba chiar putin dulceag as putea spune al berii cehesti m-a facut sa-mi revizuiesc (pentru cateva zile) parerea despre bere. Ca atare, va recomand, alaturi de un roman de Kafka, sa degustati si o bere din Cehia. Merita!
Pe curand!
*citat din romanul “Castelul”, de Kafka
Excursie in centrul Europei
Dragii mei, in cateva minute ma “imbarc” (impreuna cu ai mei si o sumedenie de prieteni) intr-o calatorie de placere catre Praga. Este ultima gura de aer inainte de intunecata sesiune, care nu se joaca atunci cand ameninta cu sosirea. Ma voi intoarce duminica, iar saptamana viitoare va voi impartasi frumoasele momente petrecute acolo.
Numai bine!
HRISTOS A INVIAT!
Dragii mei,
Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, va doresc tuturor multa sanatate si numai bucurii alaturi de cei dragi!
HRISTOS A INVIAT!
Sa votam informati!
Anul 2009 este, asemenea anului trecut, unul prin excelenta electoral. Cea mai mare miza o are – cum lesne e de inteles - scrutinul pentru alegerea Presedintelui Romaniei. Ceea ce ma nemultumeste cel mai mult (si nu sunt singurul) este faptul ca multi romani se vor prezenta la vot fara a cunoaste prea multe despre partidul sau persoana pe numele caruia/careia vor aplica stampila cu “votat”.
Giovanni Sartori, un mare politolog contemporan, atragea atentia asupra pericolului care pandeste orice democratie in momentul in care alegatorii nu sunt informati cu privire la deciziile pe care le iau. Totodata, in cartea sa de mare succes “Teoria democratiei reinterpretata”, amintea cat de firava e o democratie si cat de usor poate aceasta sa cada in prapastia autoritarismului. Iar ca responsabili pentru un asemenea esec ii identifica pe alegatorii neinformati si cu prea putin interes fata de politica. Desigur, a te informa asupra vietii politice costa (de cele mai multe ori timp, rabdare etc.). Insa cred ca, in final, costurile deraparii intr-un sistem autoritar sunt mult mai mari.
In acest sens, tratarea politicii cu superficialitate de catre alegatori ii provoca lui Sartori
sentimentul neplacut ca am fi niste ucenici vrajitori care transforma politica intr-un urias joc [...] pe care am putea sa il pierdem toti.
Sa nu lasam indiferenta sa castige acest joc serios impotriva democratiei!
Daca nu intelegi politica, las-o balta!
Astazi intreaga mass-medie a condamnat din toti rarunchii “alianta” dintre Vadim si Becali pe care ar atesta-o (vezi Doamne!) lista candidatilor PRM pentru Parlamentul European. S-au emis tot felul de ineptii de catre o sumedenie de (asa-zisi) ziaristi care se intrebau retoric, pe un ton grav, dar prost interpretat – ca de un actor amator, daca situatia in care a ajuns Romania ne mai recomanda tara ca fiind una europeana, demna de a face parte din marea familie comunitara.
Auzind aberatiile unora din presa, imi vine greu sa-mi explic prin ce imprejurari (caci de cunostinte politice nu poate fi vorba sub nicio forma) au ajuns anumiti ziaristi sa comenteze viata politica din Romania. In primul rand, au ratat esenta acestui mesaj politic. Nu ai nevoie de cunostinte in materie de teorie politica pentru a intelege ca Vadim Tudor “i-a intins o mana de ajutor” lui Becali pentru ca PRM este (asemenea majoritatii partidelor de extrema dreapta) un partid anti-sistem. Date fiind imprejurarile care au atras atentia opiniei publice zilele acestea, ce alta dovada de contrapondere a actualului sistem ar putea fi mai evidenta decat o asociere cu Gigi Becali, cel care este catalogat drept victima a “sistemului Basescu”? Nu cred ca este greu pentru nimeni, fie si pentru niste ziaristi care nu stiu ce vorbesc, sa inteleaga logica acestui joc politic.
De altfel, aceasta intelegere politica respecta si cateva rigori ale teoriei politice. Este o materializare a “win-win game” (asa-numitul joc al dublului castig), in care ambii actori politici antrenati in aceasta competitie au de castigat cate ceva. Becali – chiar daca nu iese din inchisoare, arata ca duce mai departe lupta anti-sistem care l-a consacrat, iar Vadim – acumuleaza pentru PRM voturile (putine la numar, dar importante pentru un partid mic) care in mod normal s-ar fi dus inspre Becali.
Pe de alta parte, chiar daca alegem sa judecam acest gest politic din perspectiva teoriei alegerii rationale, beneficiile unei astfel de asocieri cantaresc mai greu in balanta decat pierderile. Ca atare, judecand strict din punct de vedere politic, plasarea lui Becali pe locul 2 pe lista PRM este o miscare strategica buna. O miscare de-a dreptul machiavellica (in sensul bun al cuvantului)!
Putem, eventual, sa ducem dezbaterea in zona discutiilor doctrinare si anume in ce masura Gigi Becali este un personaj care se inscrie in tipologia politicianului nationalist. Perfect de acord. Dar de aici pana la a ne scandaliza pentru o asociere intre doi politicieni si partide extra-parlamentare, mi se pare cale lunga si dezvaluie multa lipsa de cunostinte politice elementare. Si, mai presus, lipsa oricarei intelegeri a logicii politice.
O alta ineptie pe care am auzit-o este ca suntem o exceptie demna de rusine in spatiul comunitar pentru promovarea acestor politicieni. Le-as aminti distinsilor necunoscatori faptul ca nationalistii (chiar ultranationalistii) din mai multe tari membre ale Comunitatii Europene au inregistrat scoruri frumoase la diferite alegeri, scoruri pe care PRM-ul nu numai ca nu le-a atins vreodata, dar cred ca nici nu le-a visat (vezi Austria, Franta, Italia etc.).
Nu vreau sa se inteleaga faptul ca prin aceasta postare as incerca sa fac in vreun fel propaganda PRM-ului! Dar nu pot nici sa raman impasibil in fata unor mari si inacceptabile greseli (mai ales din partea unor ziaristi cu pretentii) . Teoriile politice pe care le-am utilizat nu fac altceva decat sa confirme ceea ce putini au inteles astazi.
Fratilor, daca nu va pricepeti, spuneti-o deschis! Dar e o rusine sa mutilezi termeni politici si sa sfidezi orice logica politica elementara. Iar intrebarile referitoare la moralitate in intelegerile politice sunt, dupa parerea mea, de multa vreme neinteresante si cu un substrat profund alterat, mai ales datorita maturizarii politice prin care tara noastra a trecut deja. Pana si Aristotel diferentia politica de moralitate. Ar trebui ca si acesti ziaristi atotcunoscatori sa asimileze aceasta informatie si sa se mai documenteze inainte de a se afisa cu vorbe goale in fata camerelor de filmat. Ofera un spectacol grotesc de care societatea romaneasca s-ar putea lipsi foarte bine!
Placa stricata
Dragi colegi, in curand se vor implini 76 de ani de la nasterea marelui nostru poet Nichita Stanescu. Rasfoind un volum cuprinzator tiparit in 2005 de catre editura “Muzeul literaturii romane”, volum dedicat neomodernistului, nu am putut decat sa constat (din nou) ca poezia sa este cu totul speciala, concentrand in acelasi univers colorat sentimente antagonice, imagini decupate din decoruri diferite si potrivite cu mana unui mare artist intr-un spatiu atat de stramt incat devine brusc netarmuit.
E un mare pacat ca un astfel de om a fost luat parca prea repede din mijlocul nostru si ca geniul sau nu a bucurat mai mult timp sufletele si mintile celor ce iubesc poezia.
Si pentru ca restul laudelor (cu care i-am obisnuit deja pe cititorii blogului meu) la adresa lui Nichita Stanescu vor “curge” de ziua acestuia, vreau doar sa ilustrez, reproducand aici una din poeziile sale, ludicul pe care acesta isi construieste parte a poeziilor si care, in definitiv, este o dimensiune constanta a universului sau liric.
Placa stricata
De departe tu semeni cu maica-mea,
cum punctul de departe seamana cu pasarea,
cum de departe secunda seamana cu ora
si clopotul cu biserica…
De departe tu semeni cu maica-mea…
