De ieri o tin intr-o febra de toata frumusetea. In timp ce “vizitam” Iulius Mall, m-a curpins o stare destul de ciudata. Ba chiar de cateva ori mi-a “fugit” imaginea… Ajuns acasa, am simtit febra. Trebuia sa prevad chestia asta pentru ca nu ma prea feresc de frigul care a dat navala de ceva vreme.
Oricum, de data aceasta febra a avut si o latura haioasa. Pana acum, noptile cu febra erau presarate cu vise din cele mai ciudate, printre care cel mai “persistent” vis era cel al unui tren parasind o gara (imagine ce se repeta la nesfarsit)… Nu vreau sa intru in simbolistica, insa de fiecare data cand imi revin in minte acele imagini, parca ma vad in rolul protagonistului romanului “Viata pe un peron”, de Octavian Paler. De data aceasta, noaptea inflacarata de febra mi-a imbibat somnul in poezii de Nichita Stanescu. In vis, poetul isi recita o serie de poezii, ba chiar ma indemna si pe mine sa elaborez cateva versuri (iar versurile mele erau strapunse de un nonsens care si pe mine ma uimea - sau inspaimanta?).
Astazi ma simt mai bine; dar seminariile pe ziua de azi le-am pierdut: atat la Drept, cat si la Stiinte Politice. Sper ca de maine sa revin in forta, mai cu seama ca trebuie sa predau eseul despre anarhism la “Doctrine politice” (un optional din cadrul Facultatii de Drept). In speranta unor zile mai “sanatoase”, dar tot atat de lirice,
Pe curand!
noiembrie 13, 2007 at 1:56 pm
si eu am fost racita sfarsitul acesta de saptamana dar, fiindca nu cred ca am un poet prefarat nu visez cu nimeni in noptile cu febra. Oricum,imi pare rau sa aud ca esti/ai fost bolnav. Sa te faci bine!!!!!!!!
Macar cu aceasta neprevazuta raceala ai si tu un moment de ragaz.
E intr-adevar superb romanul Florinei Ilis, Cinci nori colorati pe cerul de rasarit.
Pusi, pusi!