Nu ma mai refer la cat de neprietenoasa (si folosesc acest termen ca sa fiu diplomat) este ziua de marti pentru mine in ceea ce priveste orarul de la facultati. O fuga continua de la Drept la Stiinte Politice… macar face bine la sanatate!
Nemarginita zi de marti a fost azi incheiata de o proiectare de diapozitive legate de faimosul pictor (si nu numai) Salvador Dali, la o cafenea din centrul orasului. Cafenea in care, de altfel, se putea taia fumul cu cutitul. Domnul care proiecta diapozitivele parea a fi un fotograf cu experienta, un om dedicat artei, patruns de fumul des (nu cel din cafenea) al dragostei pentru arta vizuala. Initial, diapozitivele prezentate nu erau altceva decat opere mai mult sau mai putin faimoase ale lui Dali, printre care si “Premonitie a razboiului civil”, “Apartamentul suprarealist” sau extrem de faimoasa “Persistenta a memoriei”. Totusi, diapozitivele nu s-au limitat doar la atat: au urmat alte opere de-ale lui Dali, dar acum in calitatea sa de artist plastic ce da nastere statuilor. “Femeia perfecta” a starnit cel mai mare interes, mai ales pentru ca este una din putinele personaje ale lui Dali care nu este sprijinit in carje.
Desi Dali a parut deseori a fi un tip nu tocmai cu picioarele pe pamant, urmatoarea sa afirmatie poate dezveli o personalitate tenace: “E absurd sa astept sa mor ca cineva sa-mi ridice statui. Ca atare, mi le voi ridica eu in timp ce traiesc!” O alta chestiune interesanta mi s-a parut istorisirea intalnirii lui Dali cu celebrul Walt Dinsey, care i-ar fi propus sa colaboreze. Dali a refuzat insa oferta lui Disney, considerandu-l pe Mickey Mouse cel putin nepotrivit cu suprarealismul sau. Expunerea de la cafenea a fost presarata cu tot felul de picanterii si ispravi de-ale lui Dali mai ales din timpul tineretii sale.
Si astfel se incheie o alta zi de marti la fel de suprarealista ca si operele lui Dali.
Pe curand!
