Si au fost si alegerile

Pe data de 25 noiembrie am fost asteptati la urne, la un dublu-scrutin. Pe de o parte au fost alegerile pentru Parlamentul European, iar pe de alta un referendum (care a cheltuit bani frumosi) pentru a gadila orgoliul anumitor politicieni. Am fost unul dintre cei care si-au exprimat optiunea pentru alegeri, insa nu m-am prezentat la referendum. Am vrut sa dau un semnal celor care fac politica fara cap chiar la varful statului. Si se pare ca nu am fost singurul, dar tot degeaba. Prezenta foarte scazuta la referendum se pare ca nu i-a impiedicat pe cei care l-a initiat sa traga concluzii schioape (favorabile opticii lor). Oricum, nu e prima data cand deciziile politicienilor ocolesc doleantele cetatenilor, deci nu ar fi un element de noutate.

Ceea ce mi se pare extrem de interesant este modul in care la noi functioneaza democratia. Nu pe majoritate, cum este normal in orice democratie, ci pe minoritate. Tot mai putini romani se prezinta la alegeri si, culmea, tot mai multi politicieni trag foloasele. Nu neg dreptul fiecarui individ in parte de a merge sau nu la vot, caci uneori se poate ca variantele oferite electoratului sa fie nereprezentative. Acesta a fost si cazul alegerilor si referendumului care tocmai s-au incheiat. 

Ca atare, in ceea ce ma priveste pe mine, mi s-a parut nereprezentativ referendumul. Si, in plus, nu imi dau votul (fie el negativ sau pozitiv) doar pentru a face hatarul unui politician sau unei grupari de polticieni care se cred net superiori intregii clase politice. Trasatura care, in treacat fie spus, ii invecineaza pe acestia cu doctrina politica numita populism (chestiune pe care un blogger cu mai mult spirit de initiativa a si demonstrat-o). Asta in legatura cu  referendumul. Cat priveste alegerile, am pus stampila pe partidul fata de care ma simt mai apropiat ca ideologie, insa cu a carei conducere nu ma regasesc intru totul. Am dat acest vot in speranta ca anumite chestiuni din ierarhia partidului respectiv se vor schimba, insa reactiile de la varful formatiunii politice au inlaturat si aceasta speranta.

Nu vreau sa fiu inteles gresit: nu sunt unul dintre cei care si-au pierdut increderea in politica sau politicieni. Ba chiar mi se pare ca ar trebui sa ne punem speranta in partide, insa modul in care mesajele cetatenilor rezoneaza (sau nu) cu deciziile politicienilor ma intristeaza. Ca atare, trebuie sa facem noi ceva! Ramane de vazut cand si cum decidem sa (re)actionam.