Prima sesiune, prima incercare

Nu am mai postat de o buna bucata de vreme pe blog. Motivul cred ca e lesne de identificat: apropierea sesiunii de examene la facultate. Odata cu inceperea cursurilor de dupa vacanta, ni s-au comunicat si datele de examinare, precum si procedura pe care fiecare dintre examene o va parcurge. Majoritatea examenelor sunt scrise, desi se mai strecoara si examene cu raspuns oral (la materii nu foarte usoare) sau prezentare de proiect dublata de intrebari din materia semestrului.

Sincer sa fiu, majoritatea materiilor mi se par a fi destul de interesante, putine fiind cele carora nu le prea vad rostul sau care mi se par a fi (cel putin pentru momentul dezvoltarii noastre universitare in care ne aflam) goale de sens. Oricum, am invatat (cred) ca trebuie sa luam intr-o oarecare masura lucrurile asa cum sunt si sa ne oprim in a ne plange de fiecare data pentru orice. Pana la urma, istoria se va dovedi a fi un “cui” (asa cum o numea Dumas) in care ne agatam realizarile.

Nu ascund faptul ca vroiam sa numesc postarea de fata “Prima sesiune, prima provocare”, insa am renuntat la idee pentru ca in sesiune de fata nu prea exista o provocare exterioara celei de studiu efectiv. Nu am fost provocat la nimic. Mai degraba am lansat eu provocarea in momentul in care am fost de acord sa urmez cele doua facultati. Dupa cum am mai spus, cred ca sesiunea care se apropie va servi ca turnesol a ceea ce am incercat si reusit sau nu sa fac in aceste aproape patru luni de studentie. Ca am gresit sau nu in privinta anumitor aspecte, ramane de vazut.

Oricum, sesiunea ce urmeaza, desi isi numara cu mandrie cele noua examene pe care le va asmuti catre mine inca de saptamana viitoare, mi se pare mai putin infricosatoare decat raposatul bacalaureat. Asta desi emotiile ma cuprind chiar numai aruncand o privire scurta in directia calendarului cu datele examenelor notate pe el. Cert e ca incep examenele pe 15 ianuarie (de ziua lui Eminescu… sau Moliere… sau Proudhon) si le pun punct pe 6 februarie (de ziua lui Adrian Maniu… sau Bogza… sau Ronald Reagan). Intre aceste date voi incerca sa ma invart, insa voi vedea daca si practic voi reusi. Urati-mi succes!

Pe curand!

P.S.: Faptul ca ultimul examen il voi da de-abia la inceputul lui februarie, asta nu inseamna ca pana atunci nu voi mai posta pe blog!

Leapsa politica

Ieri (destul de tarziu) am aflat ca Mihnea mi-a trimis si mie o leapsa care a pornit, initial, de la Dan Andronic. Leapsa se refera la un politician mai putin abil si la un eveniment care a dat foc scenei politice in anul care tocmai “a inchis pravalia”. Provocarea mi se pare interesanta, desi recunosc ca sunt inca precaut in a-mi manji blogul cu mizerii din mocrila politica damboviteana. Oricum, aceasta leapsa este cat se poate de decenta, ca atare raspund bucuros. Intrebarile sunt trei la numar: 1. Care a fost gafa politica a anului 2007? 2. Care a fost cel mai fraier om politic al anului 2007? si 3.De ce?

Si iata si raspunsurile mele:

1. Gafa politica a anului 2007 mi s-au parut a fi cele 5 minute basesciene.

2. Cel mai “putin inteligent” om politic (ca sa pastram, totusi, o nemeritata diplomatie pentru “iubitii” politicieni si sa nu-i numim pe fata fraieri -inca-) cred ca a fost domnul Stolo, “eternul candidat”. Dar un loc caldut la aceasta categorie il au si “prostanacii” dintr-un anumit partid politic.

3. Si acum si justificarile: cele 5 minute care urmau sa-l mazileasca pe Basescu nu au reusit sa-si atinga scopul. Totusi, au reusit sa-l claseze intr-un loc fruntas printre “razgandacii politici”, cei pe care pana atunci presedintele ii acuza de incoerenta. Crezand ca ii sperie pe cei ce i se opun, cele 5 minute l-au speriat mai mult pe insusi “fauritorul” lor.  Ei bine, l-am nominalizat pe Stolojan pentru cel mai putin inteligent om politic deoarece mi se pare ca acesta s-a lasat sleit de toata consistenta (daca o fi avut-o vreodata) politica. Raspunde la pocniturile din degete ale celui ce locuieste momentan Cotroceniul.

Cam acestea ar fi nominalizarile si argumentele mele. Leapsa se limiteaza la o gafa si un politician, insa lista ar putea continua cu multa voiosenie, caci 2007 a fost darnic in a lasa oamenii politici sa se exprime si sa actioneze (din pacate, nu si sa realizeze ceva cu adevarat).

“Avem timp” pentru Octavian Paler

Se pare ca anul nou a adus cu sine o prima veste buna! Navigand pe diferite bloguri, am descoperit, din pura intamplare, un site dedicat lui Octavian Paler, cel pe care l-am pretuit atat de mult si caruia ii dedic o buna parte din ceea ce inseamna pentru mine cultura. Sunt extrem de fericit, ba chiar sper sa primesc acordul de a scrie din cand in cand pe site-ul acestui mare simbol al culturii romanesti!

Va invit cu cea mai mare bucurie si cu multa caldura sa vizitati site-ul Octavian Paler pentru ca merita din plin! Felicitari celor (sau celui) care au avut initiativa si care sustin in continuare acest “proiect”!

P.S.: Am adaugat site-ul in blogroll!

Test politic la inceput de an

Multumita amabilitatii lui Mihnea Georgescu, am reusit sa-mi “testez” viziunea politica si sa ma plasez in mod pseudo-oficial pe isicherul politic. Intrebarile inchise pe care testul le continea mi s-au parut interesante, mai ales pentru ca urmareau gradul de favorabilitate personala in ceea ce priveste anumite idei care au pus, in cele din urma, bazele unor ideologii care au schimbat fata politicii ca teorie si practica.

Rezultatul testului m-a situat undeva in stanga spectrului politic, plasandu-ma mai aproape de o viziune autoritara. Nu ma pronunt asupra valabilitatii testului sau a rezultatului, insa ideea mi s-a parut a fi una interesanta.

Iata cum arat eu din punct de vedere politic sub forma unui grafic: