A venit primavara

De astazi putem spune linistiti ca a venit primavara. Soarele isi trimite razele asemenea unor sulite aurite ce se infig sarguincioase pe Pamant si in inimile noastre. Mirosul unui nou inceput pluteste pretutindeni in aer, iar vremea calduroasa pare sa fi pus cruce definitiv iernii.

Pe langa simbolul unei adevarate revitalizari, primavara poarta cu ea o serie de alte simboluri, pastrate oarecum in subsidiar. Un nou inceput inseamna si noi responsabilitati, noi resurse in vederea ducerii la indeplinire a unor noi angajamente. Oricum ar fi, primavara semnifica un nou capitol pentru fiecare dintre noi, unul stralucind asemenea soarelui care anunta viitoarea vara.

Intotdeauna am asteptat primavara, care ma seduce in fiecare an cu parfumul ei de contesa. Sentimentul de constrangere care poate fi indus de o iarna mult prea indelungata e imediat spulberat, chiar si de o modesta stralucire a soarelui la inceput de an. Si, pentru ca am trecut de momentul anului pe care marele poet Vasile Voiculescu il asemana sfarsitului vietii: “Vino sa ma vezi/ pan’ nu s-astern pe mine/ solemnele zapezi”, sa ne bucuram de primavara si de tot ce aceasta ne aduce.

Inchei prin a intampina primavara cu o poezie a unui alt mare poet de-al nostru, Vasile Alecsandri: “Ah, iata primavara cu sanu-i de verdeata!/ In lume-i veselie, amor, sperare, viata,/ Si cerul si pamantul preschimba sarutari/ Prin raze aurite si vesele cantari!”

Pe curand!

Articol despre bloguri

In Faclia de maine va aparea articolul meu despre bloguri. Am incercat sa abordez dimensiunea moderna a blogurilor, care raspunde perfect nevoii postmoderniste de transparenta. Am dat ca model de bloggeri pe Adrian Nastase si Ion Iliescu. Ii multumesc lui Mihnea Georgescu pentru raspunsuri si amabilitate.

Articolul meu poate fi citit aici.

A inceput semestrul 2…

De luni a inceput (oficial, caci practic nici pomeneala) cel de-al doilea semestru la Facultatea de Drept. Am scapat usor, caci la Stiinte Politice saptamana aceasta e perioada de reexaminare, iar cei care nu au restante (studenti printre care cu mandrie ma numar si eu :)) mai stau o saptamana acasa. Deci saptamana aceasta sunt student doar la Drept (acum invers: practic, caci oficial nici pomeneala)  si frecventez doar cursurile acestei facultati.

La fel ca si majoritatea colegilor, nu pot sa spun ca ma incearca un sentiment de bucurie la gandul ca facultatea si-a deschis poarta grea de la intrare si ca abia asteapta sa ne absoarba in vidul cunostintelor (vid care prinde lumina pe parcursul semestrului). Cel mai mult ma bucura acum, la inceput de semestru, faptul ca-mi reintalnesc colegii (trecuti deja prin experienta nepieritoare memoriei a primei sesiuni).  Ceea ce m-a bucurat mai mult si m-a surprins mai putin a fost faptul ca la primele seminarii din acest semestru am fost prezenti aceeasi oameni care ne-am prezentat si la primele seminarii din semestrul 1.

Momentan, cea de-a doua jumatate a primului an univeristar isi face debutul prin completarea contractului de studii si a cererii de bursa (pe care tare cred ca o completez in van). Recunosc: mi-e cam groaza de orele nemiloase care iti bat cuie (cu sau fara voie) in scaunele facultatii; mi-e groaza si de alergatura de la o facultate la cealalta; insa acum, inainte de toate, mi-e groaza de orare. In ceea ce priveste orarele, norocul joaca o carte fundamentala. Se poate (asa cum s-a intamplat si in primul semestru), ca seminariile si cursurile sa nu se suprapuna aproape deloc. O situatie extrem de fericita. O alta situatie, mai trista de data aceasta, ar fi ca cele doua orare sa se suprapuna si, ca atare, sa ratez seminarii sau sa trebuiasca sa-mi modific orarul la Drept (caci la Stiinte Politice asa ceva e imposibil). Intr-un cuvant, alergatura!

Insa oricum va fi, ma bazez pe experienta (cum ar fi ea: redusa si cu prea putina forta) pe care am acumulat-o in primul semestru. Sper ca m-a invatat sa triez si sa elimin balastul informational. Desi nu stiu cat de bine ar putea functiona mecanismele mele neofite, caci mai toate materiile acestui semestru sunt noi.

Tot ce imi ramane pana sa intru in paine este sa iau speranta de brat si sa imi doresc ca lucrurile sa mearga bine, asa cum au mers si in primul semestru. Desi, la drept cuvant, mai multa diversitate (din varii puncte de vedere) nu ar strica.

Pe curand!

Articolele se tin lant

In editia de maine a ziarului Faclia va aparea articolul meu intitulat “Conservarea bunului gust literar”. Descrie munca pe care proprietarul unui mare anticariat din Cluj a depus-o timp de zece ani pentru a da nastere unui loc in care se regasesc cu usurinta volumele cautate de cititori, indiferent de domeniu. Spre sfarsitul anului trecut mi-am cumparat si eu un volum de Bacovia datand din 1934 din acelasi loc. Cartea a fost eliberata de Fundatia pentru Literatura si Arta “Regele Carol II”.

Articolul din Faclia, aici!

Articol meu despre studenti, in Faclia

Pe site-ul ziarului clujean Faclia a aparut noul meu articol. Trateaza sumar problema studentilor care sunt din alte parti ale tarii, dar vin la facultate in Cluj. Aici puteti citi articolul complet.

Pe data viitoare!

De la Adrian Paunescu, despre Nichita Stanescu

In urma cu cateva saptamani am aflat, absolut intamplator, faptul ca marele nostru poet Adrian Paunescu si-a facut blog. Dupa cum i-am marturisit si dansului, descoperirea blogului m-a bucurat enorm, pentru ca demult vroiam sa gasesc un mijloc prin care sa iau legatura cu acest titan al poeziei romanesti. Am fost, de asemenea, foarte surprins sa vad ca domnul Paunescu isi face timp chiar sa raspunda, asemenea unui adevarat blogger, intrebarilor noastre, postand poezii si articole pe care le-a scris cu diverse ocazii, raspunzand astfel doleantelor noastre. Dialogul cu Adrian Paunescu este binevenit mai ales in contextul ratacirii din ziua de azi a societatii romanesti.

Ultima data l-am intrebat prin intermediul blogului pe marele poet despre Nichita Stanescu, un alt titan al liricii romanesti, intrebare la care Adrian Paunescu mi-a raspuns prin sugestia lecturarii unei carti scrise de Domnia sa si prin reproducerea unor fragmente scrise despre Nichita Stanescu. Mi-a placut in mod deosebit afirmatia: ”Un adolescent [adica Nichita Stanescu] curat şi obraznic descoperea, în ţărâna drumului pe care trecuseră şi în care fuseseră îngropaţi, călcaţi în picioare şi deferiţi uitării mari poeţi români, instrumentele lor de lucru şi le punea într-o nouă lumină şi le chema la o nouă lucrare.” Raspunsul poate fi citit in intregime aici.

Editorialul din CNAs

Poate va intrebati ce este CNAs. Pe langa faptul ca abrevierea poate duce cu gandul la o anumita institutie din Romania, nu exista niciun alt element de legatura intre cele doua. CNAs este Comite National d’Action Social din Paris, societate cu o traditie de peste 80 de ani in sprijinirea actiunii sociale, element pe care multi francezi il respecta.

Spuneam intr-o postare anterioara ca am scris un editorial pentru publicatia acestei societati si am promis ca il voi posta de indata ce il voi primi in varianta electronica. Ca atare, cei care inteleg limba franceza sunt poftiti sa parcurga cele cateva randuri ale editorialului. Scurt, parerea mea a fost aceea ca biserica si educatia sunt cele care au modelat actiunea sociala din Romania, suplinind lacunele autoritatilor in infaptuirea dreptatii sociale. Titlul editorialului este “Ecouri romanesti: Actiunea sociala din Romania. Actorii principali”. Ii multumesc in mod special Marei pentru traducere!

Echos roumains:  L’action sociale en Roumanie - Principaux acteurs

Après la révolution de 1989, la société roumaine a parcouru un chemin tortueux, menant du socialisme à la démocratie. Les metamorphoses que la Roumanie post révolutionnaire a subies se sont étendues à tous les aspects de l’action sociale et, dans bien des cas, ces essays de se mettre en accord avec les idéaux sociaux de l’Europe Occidentale se sont heurtés à des obstacles ou des imprévus. Cependant, avec le temps, les inconvénients qui allaient de pair avec les réformes touchant le secteur social se sont estompées au fur et à mesure que l’époque de transition sociopolitique du pays prenait fin.

L’action sociale est un des domaines qui se sont développés après la revolution et c’est un concept initialement lancé par les églises, les principaux acteurs qui s’emploient à trouver des solutions aux inégalités et aux injustices sociales. Ainsi, l’action sociale en Roumanie, plus spécialement après la révolution de 1989 prend forme avec une puissante nuance chrétienne. Cette dimension chrétienne de l’action sociale est souvent en Roumanie le point de départ de tout événement en ce sens.

On peut donc affirmer que le principal acteur de l’action sociale en Roumanie est l’Eglise, une institution à laquelle fait confiance la plupart des Roumains. Ceci nuit au monde politique que peu de gens considèrent encore à même d’apporter des solutions aux problèmes sociaux. Ceux qui souhaitent s’impliquer donc dans l’action sociale le font par le biais de cette « institution » clé. Les missions chrétiennes de l’Eglise attirent un grand nombre de croyants la plupart d’entre eux des jeunes gens. L’importance de l’Eglise dans ce domaine est d’autant plus grande que les autres institutions qui s’impliquent dans l’action sociale sont encore maladroites dans la mise en place de solutions viables.

Un autre acteur principal de l’action sociale est l’éducation. Même si ce facteur fondamental au niveau du développement de la conscience sociale s’est développé secondairement, il représente néanmoins un des principaux éléments qui soutiennent l’action sociale. Loin d’être un acteur abstrait, limité à la théorie, l’éducation est au contraire dynamique et soutient activement l’action sociale. Les programmes éducatifs qui soutiennent les actions de ce genre sont conçus et mis en place par un nombre de plus en plus grand d’organisations sensibles à cet aspect.

La société roumaine essaie, avec succès, d’harmoniser les actions des deux principaux acteurs de l’action sociale: l’Eglise et l’Education, l’une qui s’y implique directement et l’autre qui essaie de développer le sens de l’action sociale dans la conscience des Roumains.

Mihnea Simion STOICA

Etudiant en droit

Université de Cluj-Napoca, Roumanie

Traduit du roumain par Mara URCAN BOUREL

Cateva minute de Agatha Christie

Ieri am prins spre final pe TVR Cultural un film deosebit despre viata Agathei Christie. Marturisesc, a fost prima data cand am auzit vocea celebrei autoare, chestiune care m-a bucurat pe de o parte, dar m-a si surprins pe de alta. Nu mi-am putut inchipui ca “nemiloasa” Regina a Crimei avea o voce atat de pitigaiata, desi accentul pur englezesc era de asteptat. M-a amuzat o declaratie de-a ei luata la batranete, cand marturiseste ca s-a saturat de ziaristi, mai ales ca intrebarile pe care i le pun sunt prostesti: in loc sa o intrebe despre romanele ei, curiozitatile sunt despre viata persoanala (”What is your favourite color is such a stupid question, really now” a spus Agatha).

Filmul a redat o fata oarecum modesta a Agathei, care nu era niciodata sigura ca va scrie o carte mai buna decat alta care ii purta semnatura sau o piesa de teatru mai buna decat “Mousetrap”, cea mai longeviva din toate timpurile si care a fost scrisa tot de ea. Desi la 83 de ani, intrebata daca scrie un nou roman, nu a negat virulent (cum poate alti autori ar fi facut-o), ci a spus ca la varsta aceea ii e mai greu si ca scrie mai lent; spre sfarsitul vietii, orice chestiune minora ii parea a fi un bun subiect de roman politist, desi nu se mai incumeta sa inceapa sa scrie un nou roman.

Astfel de filme ar trebui mai des reluate la televizorul strangulat de imbecilitate si de prost gust. Documentarul mi-a demonstrat inca o data, ca Agatha Christie merita sa fie cel mai bine vandut autor din toate timpurile (numarul cartilor vandute fiind intrecut doar de Biblie) si ca a face ceva cu pasiune e cel mai important lucru.

Sesiunea semestrului I in faza finala!

In sfarsit, sesiunea incepe sa dea semne de oboseala. S-a plictisit sa alerge studentii dintr-o parte intr-alta si sa transmita valuri de emotii in supradoze. Isi strange frumos jucariile si se retrage in grota unde i-a adapostit cu grija malefica printre cartile prafuite de timp pe studentii mai putin harnici. Nu-i nimic. Promite sa revina in vara cu noi capcane. Intodeauna surprinzatoare, sesiunea incheie spectacolul examenelor prin intarzieri de afisare a rezultatelor, doar-doar isi va mai frange cineva sperantele in ghearele ei. Oricum, victimele serioase sunt deja in grota. Totusi, sesiunea vrea sa-si faca iesirea pe muzica de boceala a duduielor care abia daca stiu sa-si scrie numele pe foaia de examen. A venit brusc si pleaca treptat… in hohote draconice.

Lasand creativitatea literara la o parte, trebuie sa recunosc ca imaginea pe care mi-am facut-o asupra sesiunii coincide cu cea descrisa mai sus. Asta inainte sa dau piept cu ea. Imaginea provine din spusele colegilor mai mari. Si dupa cum ne invata dreptul roman, Error communis facit ius. Totusi, sesiunea nu e chiar un capat de lume. E incomparabil mai putin inspaimantatoare decat bacalaureatul. Asta in masura in care ti-ai dat silinta cat-de-cat pe parcursul semestrului si nu ti-ai aglomerat toata materia in buza sesiunii.

Totusi, ca din fiecare experienta, si din sesiunea aceasta am invatat ceva. Nu procesul efectiv de acumulare a informatiei e cel mai important, ci mai degraba modul in care reusesti sa-ti programezi timpul alocat studiului. Nu vreau sa dau sfaturi si nici nu pretind ca am descoperit secretul sesiunii, insa am ramas placut surprins sa aflu ca partajarea timpului in mod serios si realist da roade.

Dupa cum am mai recunoscut, am asteptat sesiunea aceasta pentru a-mi clarifica relatia cu cele doua facultati pe care le-am inceput in paralel. Vroiam sa vad in ce masura sunt compatibile sau daca voi reusi sa le imbin pretentiile. Se pare ca rezultatul nu a fost tocmai rau, in ciuda unor descurajari din partea a diversi indivizi care “imi purtau de grija”. Pana acum lucrurile au evoluat poate chiar mai bine decat m-as fi asteptat. Nu stiu, poate lucrurile vor deveni mai complicate in viitor. Ramane de vazut… In plus, cred ca obligatia de a fugi in permanenta de la o facultate la alta, de a incerca sa captez cat mai multe informatii prin cat mai multe metode mi-au servit intr-un sens pozitiv, ferindu-ma de eventualul stil greoi de parcurs materia, stil care ma prinde foarte usor (asemenea durerii de gat primavara).

Tot in aceasta sesiune am reusit sa intreprind si alte activitati legate mai mult sau mai putin de activitatea universitara. Am participat la un concurs in urma caruia voi merge in Ljubljana, capitala Sloveniei, la un program destinat studentilor cu privire la activitatea ONU (si care se numeste SiMUN). Este, de fapt, simularea unui tratat ONU la care am fost acceptati studenti din aproximativ 60 de tari din intreaga lume, in urma unui concurs de eseuri pe tema drepturilor fundamentale in contextul razboiului impotriva terorismului. Evenimentul va avea loc in luna martie. De asemenea, am reusit sa scriu un articol (mai degraba editorial) pentru o publicatie din Franta pe tema “Actiunea sociala din Romania. Actorii principali”, unde am incercat sa demonstrez importanta Educatiei si a Bisericii in acoperirea golurilor din sistemul social romanesc. De indata ce voi obtine varianta electronica, o s-o postez pe blog.

Ca atare, perioada aceasta de aproximativ trei saptamani a fost destul de incarcata, insa si una rodnica. Imaginea groteasca a sesiunii a cam palit, insa a fost nevoie de ore si zile serioase de intors pagini, schematizat, asimilat si repetat. Sper ca si urmatoarea sesiune sa fie la fel de plina de realizari, mai ales ca semestrul urmator se anunta a fi unul incarcat din multe puncte de vedere!

Pe curand!