Sesiunea semestrului I in faza finala!

In sfarsit, sesiunea incepe sa dea semne de oboseala. S-a plictisit sa alerge studentii dintr-o parte intr-alta si sa transmita valuri de emotii in supradoze. Isi strange frumos jucariile si se retrage in grota unde i-a adapostit cu grija malefica printre cartile prafuite de timp pe studentii mai putin harnici. Nu-i nimic. Promite sa revina in vara cu noi capcane. Intodeauna surprinzatoare, sesiunea incheie spectacolul examenelor prin intarzieri de afisare a rezultatelor, doar-doar isi va mai frange cineva sperantele in ghearele ei. Oricum, victimele serioase sunt deja in grota. Totusi, sesiunea vrea sa-si faca iesirea pe muzica de boceala a duduielor care abia daca stiu sa-si scrie numele pe foaia de examen. A venit brusc si pleaca treptat… in hohote draconice.

Lasand creativitatea literara la o parte, trebuie sa recunosc ca imaginea pe care mi-am facut-o asupra sesiunii coincide cu cea descrisa mai sus. Asta inainte sa dau piept cu ea. Imaginea provine din spusele colegilor mai mari. Si dupa cum ne invata dreptul roman, Error communis facit ius. Totusi, sesiunea nu e chiar un capat de lume. E incomparabil mai putin inspaimantatoare decat bacalaureatul. Asta in masura in care ti-ai dat silinta cat-de-cat pe parcursul semestrului si nu ti-ai aglomerat toata materia in buza sesiunii.

Totusi, ca din fiecare experienta, si din sesiunea aceasta am invatat ceva. Nu procesul efectiv de acumulare a informatiei e cel mai important, ci mai degraba modul in care reusesti sa-ti programezi timpul alocat studiului. Nu vreau sa dau sfaturi si nici nu pretind ca am descoperit secretul sesiunii, insa am ramas placut surprins sa aflu ca partajarea timpului in mod serios si realist da roade.

Dupa cum am mai recunoscut, am asteptat sesiunea aceasta pentru a-mi clarifica relatia cu cele doua facultati pe care le-am inceput in paralel. Vroiam sa vad in ce masura sunt compatibile sau daca voi reusi sa le imbin pretentiile. Se pare ca rezultatul nu a fost tocmai rau, in ciuda unor descurajari din partea a diversi indivizi care “imi purtau de grija”. Pana acum lucrurile au evoluat poate chiar mai bine decat m-as fi asteptat. Nu stiu, poate lucrurile vor deveni mai complicate in viitor. Ramane de vazut… In plus, cred ca obligatia de a fugi in permanenta de la o facultate la alta, de a incerca sa captez cat mai multe informatii prin cat mai multe metode mi-au servit intr-un sens pozitiv, ferindu-ma de eventualul stil greoi de parcurs materia, stil care ma prinde foarte usor (asemenea durerii de gat primavara).

Tot in aceasta sesiune am reusit sa intreprind si alte activitati legate mai mult sau mai putin de activitatea universitara. Am participat la un concurs in urma caruia voi merge in Ljubljana, capitala Sloveniei, la un program destinat studentilor cu privire la activitatea ONU (si care se numeste SiMUN). Este, de fapt, simularea unui tratat ONU la care am fost acceptati studenti din aproximativ 60 de tari din intreaga lume, in urma unui concurs de eseuri pe tema drepturilor fundamentale in contextul razboiului impotriva terorismului. Evenimentul va avea loc in luna martie. De asemenea, am reusit sa scriu un articol (mai degraba editorial) pentru o publicatie din Franta pe tema “Actiunea sociala din Romania. Actorii principali”, unde am incercat sa demonstrez importanta Educatiei si a Bisericii in acoperirea golurilor din sistemul social romanesc. De indata ce voi obtine varianta electronica, o s-o postez pe blog.

Ca atare, perioada aceasta de aproximativ trei saptamani a fost destul de incarcata, insa si una rodnica. Imaginea groteasca a sesiunii a cam palit, insa a fost nevoie de ore si zile serioase de intors pagini, schematizat, asimilat si repetat. Sper ca si urmatoarea sesiune sa fie la fel de plina de realizari, mai ales ca semestrul urmator se anunta a fi unul incarcat din multe puncte de vedere!

Pe curand!