Jurnalul unui student

In urma cu cateva saptamani am aflat, absolut intamplator, faptul ca marele nostru poet Adrian Paunescu si-a facut blog. Dupa cum i-am marturisit si dansului, descoperirea blogului m-a bucurat enorm, pentru ca demult vroiam sa gasesc un mijloc prin care sa iau legatura cu acest titan al poeziei romanesti. Am fost, de asemenea, foarte surprins sa vad ca domnul Paunescu isi face timp chiar sa raspunda, asemenea unui adevarat blogger, intrebarilor noastre, postand poezii si articole pe care le-a scris cu diverse ocazii, raspunzand astfel doleantelor noastre. Dialogul cu Adrian Paunescu este binevenit mai ales in contextul ratacirii din ziua de azi a societatii romanesti.

Ultima data l-am intrebat prin intermediul blogului pe marele poet despre Nichita Stanescu, un alt titan al liricii romanesti, intrebare la care Adrian Paunescu mi-a raspuns prin sugestia lecturarii unei carti scrise de Domnia sa si prin reproducerea unor fragmente scrise despre Nichita Stanescu. Mi-a placut in mod deosebit afirmatia: ”Un adolescent [adica Nichita Stanescu] curat şi obraznic descoperea, în ţărâna drumului pe care trecuseră şi în care fuseseră îngropaţi, călcaţi în picioare şi deferiţi uitării mari poeţi români, instrumentele lor de lucru şi le punea într-o nouă lumină şi le chema la o nouă lucrare.” Raspunsul poate fi citit in intregime aici.