De luni a inceput (oficial, caci practic nici pomeneala) cel de-al doilea semestru la Facultatea de Drept. Am scapat usor, caci la Stiinte Politice saptamana aceasta e perioada de reexaminare, iar cei care nu au restante (studenti printre care cu mandrie ma numar si eu :)) mai stau o saptamana acasa. Deci saptamana aceasta sunt student doar la Drept (acum invers: practic, caci oficial nici pomeneala) si frecventez doar cursurile acestei facultati.
La fel ca si majoritatea colegilor, nu pot sa spun ca ma incearca un sentiment de bucurie la gandul ca facultatea si-a deschis poarta grea de la intrare si ca abia asteapta sa ne absoarba in vidul cunostintelor (vid care prinde lumina pe parcursul semestrului). Cel mai mult ma bucura acum, la inceput de semestru, faptul ca-mi reintalnesc colegii (trecuti deja prin experienta nepieritoare memoriei a primei sesiuni). Ceea ce m-a bucurat mai mult si m-a surprins mai putin a fost faptul ca la primele seminarii din acest semestru am fost prezenti aceeasi oameni care ne-am prezentat si la primele seminarii din semestrul 1.
Momentan, cea de-a doua jumatate a primului an univeristar isi face debutul prin completarea contractului de studii si a cererii de bursa (pe care tare cred ca o completez in van). Recunosc: mi-e cam groaza de orele nemiloase care iti bat cuie (cu sau fara voie) in scaunele facultatii; mi-e groaza si de alergatura de la o facultate la cealalta; insa acum, inainte de toate, mi-e groaza de orare. In ceea ce priveste orarele, norocul joaca o carte fundamentala. Se poate (asa cum s-a intamplat si in primul semestru), ca seminariile si cursurile sa nu se suprapuna aproape deloc. O situatie extrem de fericita. O alta situatie, mai trista de data aceasta, ar fi ca cele doua orare sa se suprapuna si, ca atare, sa ratez seminarii sau sa trebuiasca sa-mi modific orarul la Drept (caci la Stiinte Politice asa ceva e imposibil). Intr-un cuvant, alergatura!
Insa oricum va fi, ma bazez pe experienta (cum ar fi ea: redusa si cu prea putina forta) pe care am acumulat-o in primul semestru. Sper ca m-a invatat sa triez si sa elimin balastul informational. Desi nu stiu cat de bine ar putea functiona mecanismele mele neofite, caci mai toate materiile acestui semestru sunt noi.
Tot ce imi ramane pana sa intru in paine este sa iau speranta de brat si sa imi doresc ca lucrurile sa mearga bine, asa cum au mers si in primul semestru. Desi, la drept cuvant, mai multa diversitate (din varii puncte de vedere) nu ar strica.
Pe curand!
