E din ce in ce mai rapida si din ce in ce mai fioroasa: SESIUNEA!

Peste o saptamana si cateva zile intru in cea de-a doua sesiune de examene din viata mea. Nimic special ar zice unii: fiind a doua sesiune, m-am deprins cu ce si cum trebuie facut dupa ce am experimentat prima sesiune. Asa am crezut si eu ca va fi. Doar ca m-am inselat nitel.

Spre deosebire de semestrul trecut - care nicicum nu se lasa dus, semestrul 2 parca a trecut inainte de a incepe. Suspansul primelor cursuri si seminarii din toamna a disparut odata cu primul semestru, deoarece toti studentii stiam deja cum se va desfasura predarea materiei si, in consecinta, eram siguri ca nimic nu ne mai poate surprinde. Schimbarea materiilor si a profesorilor nu a viciat aproape deloc modul in care materia ne-a fost livrata.

Cerintele pentru examinare s-a preschimbat, insa, vizibil. Intrucat materiile de introducere in tema s-au epuizat, s-a inceput penetrarea principiilor politice (la una din facultati), precum si analizarea in amanunt a anumitor ramuri de drept (la cealalta facultate). Modelele de examene care ne sunt date spre “admirare” ne starnesc emotii puternice, mai ales ca materia este una extrem de densa si chiar si in conditiile in care studentul a tinut pasul cu materia pe parcursul semestrului, intampina serioase dificultati. Vorba unei colege de la drept: “Greu se mai infaptuieste si justitia asta!”

Oricum ar fi, nu ma pot plange ca imi displace ceea ce invat. Din contra, am o satisfactie deosebita cand patrund temele juridice si/sau politice care ne sunt (sau nu) cerute. Insa procesul de invatare decurge destul de anevoios, mai ales pentru ca termenii juridici (mai mult decat cei politici) nu ne lasa inca sa parcurgem usor textele ce trebuie invatate. Sunt curios cum voi face fata celor 10 examene.

Apoi, planurile de vara pot sa curga…

Tags: sesiune