Jurnalul unui student

Dupa o campanie electorala care a trecut de parca nici n-a fost, la sfarsitul acesta de saptamana ni se va vari stampila in mana pentru a ne face datoria (vezi Doamne!) de buni cetateni. Suntem asteptati sa intram in cabina de vot si ne sa stoarcem intelepciunea pentru a dibui varianta corecta. De fapt, departe de a fi un test grila cu variante bune si variante eronate, alegerile locale ne vor oferi liste cu toate optiunile gresite.

Nici macar ambalajul nu ma atrage. In urma cu patru ani, televiziunile erau animate de figuri care ne promiteau marea cu sarea. Pare-se ca in acest ciclu electoral si proiectatele (ne)realizari au intrat la apa. Mi s-a creat senzatia -care nu stiu cat adevar poarta in spinare- ca circul electoral si-a mai diminuat din proportii. Cel putin in Cluj. Pentru restul tarii nu ma pot pronunta, intrucat vreau sa evit o generalizare pripita. 

A fost o campanie electorala anormala pentru Romania pe care o cunoastem cu totii. Ma bucura faptul ca jignirile intre candidati au cunoscut cote dintre cele mai scazute in istoria postdecembrista, insa un alt aspect m-a pus pe ganduri. Cred ca la noi s-a pietrificat ideea conforma careia lupta in campanie inseamna sa-ti improsti cu noroi adversarul. Ei bine, in momentul in care cei ce vor sa ocupe diferite functii in administratia locala au renuntat la aceste cutume, lupta si-a pierdut, pentru ei, sensul. Au inceput sa se poarte stangaci, vocea li s-a ragusit iar mesajul lor se invarte in gol, neizbutind sa-si gaseasca tinta.

Desi am avut ocazia (mai ales prin colaborarea cu ziarul Faclia – dar nu numai astfel) sa cunosc candidatii clujeni cu sanse reale pentru functiile cele mai inalte din unitatea administrativ-teritoriala in care imi duc traiul, nu pot sa spun ca m-a convins vreunul. Cu totii au gravitat in jurul unor mesaje seci (caci nici macar proiecte n-au fost), ce au capatat forma unor baloane cu heliu care se inalta doar pentru ca, in cele din urma, sa pocneasca.

De prezentat ma voi prezenta la vot. Insa, desi este deja foarte tarziu, inca nu stiu precis cu cine voi vota. In cele din urma, pentru a utiliza un joc de cuvinte: nici nu stiu daca are rost sa stiu. Doar se vorbeste de “blaturi” in alegeri mai ceva decat in fotbal.

Pasivitatea in politica poate genera monstruozitati greu de imaginat… ca atare, ne vedem la vot! Si cantariti-va optiunea cat de bine va permite situatia!