Schimbare de prefix - 20

“Eu am gasit un loc de lupta-aici/ si m-am oprit si-am ancorat corabii/ si-n fiecare noapte voi muri privind/ cum vita se-alungeste peste sabii“, N.Stanescu

Astazi -30 iunie 2008- implinesc 20 de ani. O varsta cel putin “interesanta” - daca e sa-mi spun parerea despre numarul de ani care s-au varsat in mine. Desi ma asteptam ca cei 19 ani care tocmai s-au lepadat de mine sa fie doar o punte intre varsta majoratului si cea de 20 de ani - pe care o consideram o adevarata validare a maturitatii (cata naivitate!), s-a dovedit ca nu a fost tocmai asa. Am invatat o sumedenie de lucruri de a caror existenta nici nu credeam ca voi afla vreodata si m-am vazut varat in situatii pe care nici larga mea imaginatie nu le-ar fi putut construi. 

Perioada 30 iunie 2007 - 30 iunie 2008 a insemnat, fara urma de indoiala, o epoca ce mi-a deschis ochii in multe privinte si care m-a instruit asemenea unui profesor sever care da peste degetele elevului de cum se intrezareste prima ocazie. Pe langa nenumarate reusite, tarmurile marii de ani in care ma scald au strans si aluviunile dezamagirilor, dintre care unele s-au sedimentat cu usurinta.

Ca sa fiu foarte sincer, implinirea acestor 20 de ani ma debusoleaza. Si asta pentru ca nu stiu ce se asteapta cei ce ma incojoara de la mine. Nu inteleg cum sa ma comport ca un om matur. Pentru ca in ciuda infatisarii severe, care inseala pe oricine ar fi dornic sa-mi estimeze varsta (caci multi imi arunca in spinare un numar mai mare de ani decat sunt ei in realitate), ochii sunt cei care ma tradeaza: vad totul prin ochii unui copil! Desi ma aflu in pragul celor 20 de ani si in ciuda faptului ca am invatat cum sa interactionez cu ceilalti, inca nu stiu prea bine cum sa ma raportez la mine insumi. Inca nu m-am scapat de obiceiul de a face doar ce-mi place si cum imi place. Inca nu am inteles exact cand trebuie sa fiu mai deschis si cand sa fiu serios, intelegand sa ma comport mai mult dupa cum imi dicteaza constiinta si nu dupa cum ar impune-o comandamentele sociale.

In plus, inca nu am reusit sa ma deprind cu invatatul din greselile altora si trebuie sa astept de fiecare data sa cad eu in capcane (uneori chiar in capcanele pe care mi le intind singur) pentru a reusi sa ma feresc data urmatoare de pericole. Ba mai mult, firea mea conservatoare a inceput a se pietrifica, lasand un spatiu generos suspiciunii fata de situatiile prea optimiste; din acest punct de vedere, ma regasesc perfect in cuvintele Maestrului Octavian Paler, care scria in unul din faimoasele sale romane (”Un om norocos”) ca “nu cunosc o interdictie mai rece decat o usa care se clatina in balamale, nepazita de nimeni”.  

Sunt din ce in ce mai dependent de politica si de bunul-gust.

Totusi, cei 20 de ani care dau navala peste mine asemenea unui val urias in mijlocul marii par a aduce vesti bune. Voi continua sa urmez cursurile celor doua facultati la care m-am inscris anul trecut, reusind sa intreprind si o serie de alte activitati pe care le consider necesare unui student in anul 2 si care ma vor pregati pentru ceea ce voi face de indata ce voi finaliza studiile.

Insa ceea ce ma bucura mai presus de orice este faptul ca traiesc in mijlocul unei familii frumoase, care a reusit sa ma suporte atatia ani si sa-mi ofere toate cele necesare unui om ce a copilarit si care traieste in Clujul zilelor noastre. Le multumesc din suflet pentru tot ce au facut pentru mine!

De asemenea, le multumesc celor care, abia trecut de miezul noptii, au tinut sa-mi ureze “La multi ani” precum si celor care imi vor transmite ganduri bune si de acum inainte! Va multumesc si va doresc tot binele din lume!

Sorin Oprescu - “Victorie Capitala”!

Si iata ca victoria si-a ales un nume la Bucuresti! Iar acest nume este Sorin Oprescu!

Cred ca este de prisos sa afirm faptul ca victoria de astazi l-a reconfirmat pe Sorin Oprescu - cel care a fost “renegat” de PSD si “batjocorit” de PD-L - ca mare politician. Cel putin asa se comporta, in viziunea mea, un politician adevarat, care pune cu adevarat in practica cunoscutul indemn al lui Pierre de Coubertin: ”Ai invins? Contiuna! Ai pierdut? Continua!“. Doar ca Sorin Oprescu a intors pe dos acest slogan, pentru ca dupa ce a pierdut in prealabil de doua ori primaria mare a Bucurestilor, a continuat pentru a o castiga azi!

Iar rezultatul alegerilor de astazi raspunde cel putin unei intrebari pe care am ridicat-o cu ceva vreme in urma: Prefera bucurestenii un om precum doctorul Oprescu (sustinut, vezi Doamne!, de Ion Iliescu) in detrimentul celor care au distrus timp de 8 ani de zile Capitala? Ei bine, da! Si bine au facut!

Bravo Bucuresti! Daca acesta este un semnal pentru intreaga tara, de-abia astept ca intreaga Romanie sa ia aminte la cele petrecute azi! Iar asa-zisii politicieni sa ia aminte ceea ce si vechea teorie politica spune: Totul este perisabil in politica! Poate macar de aceasta data se aude pana in dealul Cotrocenilor!

 Felicitari, Oprescu! Suntem alaturi de tine!

In toiul sesiunii

Din 9 examene, mi-au mai ramas 5. Dintre care 3 la Stiinte Politice si 2 la Drept.

Pana acum, sesiunea s-a desfasurat in limite acceptabile; asta desi unele examene s-au dat de ceasul mortii sa impresioneze prin nivelul de dificultate sau, de ce nu, prin caracterul inopinat al subiectelor - deoarece le-am regasit pe fisa de examen fara sa ma astept catusi de putin.

Trebuie sa recunosc, totusi, ca materia incepe sa devina din ce in ce mai dificila, elementele de finete sunt tot mai des intalnite printre intrebarile de examen, iar accentul incepe sa cada de pe memorarea excesiva pe logica. Asta pentru ca nu poti aplica ce ai invatat decat racordand cunostintele la “masinaria” logicii. Fie ele acte normative, fie ele principii politice. Oricum, un lucru imbucurator e faptul ca incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult ce invat si despre ce invat. Asta tinand cont de faptul ca la inceputul semestrului ma simteam oarecum stanjenit de avalansa de noi informatii si de limbajul juridic ce imi dadea serioase batai de cap. Ba mai mult, parcurgerea unui text pentru Drept era o adevarata peripetie, care ma tinea “imobilizat” timp indelungat, pentru a decripta “severul” si oarecum rigidul limbaj juridic. Astazi, parca citirea si asimilarea materiei merg mult mai bine si incep sa construiasca bagajul de informatii necesar unui student care peste doar cateva saptamani incheie anul 1 (cum zboara timpul!)…

Cea de-a doua parte a sesiunii se “lauda” cu materii mai putin dificile, insa extrem de stufoase. Acestea sunt (in ordine cronologica): Teorie Politica Clasica, Drept comunitar, Drept civil, Relatii Internationale si (ultima, dar nu cea din urma) Economie politica. 

Pe masura ce voi iesi din sala de examinare destinata acestor materii, voi pune incet-incet cruce anului 1 de studentie. Si ce an…! (La finele sesiunii, voi face o retrospectiva a acestuia si voi pune in balanta evenimentele care l-au marcat.)

Numai bine!  

Bucurestiul, indemnat sa-si voteze autodistrugerea?

Campania pentru primaria Bucurestiului pare sa nu cunoasca limite. Asistam zilnic (fie ca suntem din Capitala, fie ca nu) la un circ fara de margini.

Ceea ce mi se pare a fi, insa, cel mai trist -ca sa nu zic penibil- este reactia PD-ului (caci PD-L nu-i pot spune sub nicio forma… ce legatura sa aiba acest grup politic cu liberalismul si idealurile sale cele mai inalte?). Atacurile la adresa lui Oprescu sunt pline pana la refuz de demagogie. Iar asocierea acestuia cu mineriadele este o diversiune grosolana, o vadita reactie de disperare a lui Blaga si a grupului pe care il reprezinta.

Totusi, ceea ce mi se pare si mai grav este faptul ca acesti “democrati” ne cred pe toti cel putin naivi. Pentru ca a asculta ceea ce spun si a nu-ti pune anumite intrebari este imposibil.

Ca atare, sunt curios de cand aceasta grija ridicata pentru relatia PSD-bucuresteni, din moment ce primarul PD al sectorului 3 propune o reconciliere a partilor inainte mentionate? Prin aceasta tactica (esuata, dupa umila mea parere) PD vrea sa arunce toata vina mineriadelor in ograda PSD. Doar ca mai suntem unii care stim ca FSN nu era format doar din PSD. Cu alte cuvinte, de ce nu ar putea si PD-ul sa incerce o reconciliere cu bucurestenii, caci si ei erau pe atunci FSN-isti?

In plus, de cand si pana cand discutiile despre asocierea lui Oprescu cu diferite evenimente si persoane (asemenea domnului Ion Iliescu) sunt solutii pentru Bucuresti? Doar Blaga a spus ca el ofera solutii, nu discutii. Urmand rationamentul sau, putem afirma asadar ca sustinerea lui Iliescu fata de Oprescu este o solutie pentru Bucuresti. Gura pacatosului adevar graieste!

Dar campania aceasta pe care o duce PD-ul ridica o si mai mare intrebare. Acestia ii indeamna pe bucuresteni sa nu voteze cu Oprescu pentru ca ar “dona”, astfel, votul fostului presedinte Iliescu. Lasand la o parte faptul ca nu vad care ar fi problema in aceasta situatie, ma intreb: Oare dand votul lui Oprescu, un bucurestean ar comite o greseala mai mare decat dand votul pentru cei care au distrus Bucurestiul? Oare 8 ani de regres al Bucurestiului nu sunt mai periculosi decat faptul ca Oprescu este un apropiat al domnului Iliescu?

Eu ma indoiesc ca relatia de respect a domnului Oprescu fata de domnul Iliescu poate dauna mai mult Bucurestiului decat cei 8 ani de distrugere continua de care locuitorii Capitalei se plang!