Dragii mei, in cateva minute ma “imbarc” (impreuna cu ai mei si o sumedenie de prieteni) intr-o calatorie de placere catre Praga. Este ultima gura de aer inainte de intunecata sesiune, care nu se joaca atunci cand ameninta cu sosirea. Ma voi intoarce duminica, iar saptamana viitoare va voi impartasi frumoasele momente petrecute acolo.
Numai bine!
Dragii mei,
Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, va doresc tuturor multa sanatate si numai bucurii alaturi de cei dragi!
HRISTOS A INVIAT!
Anul 2009 este, asemenea anului trecut, unul prin excelenta electoral. Cea mai mare miza o are – cum lesne e de inteles - scrutinul pentru alegerea Presedintelui Romaniei. Ceea ce ma nemultumeste cel mai mult (si nu sunt singurul) este faptul ca multi romani se vor prezenta la vot fara a cunoaste prea multe despre partidul sau persoana pe numele caruia/careia vor aplica stampila cu “votat”.
Giovanni Sartori, un mare politolog contemporan, atragea atentia asupra pericolului care pandeste orice democratie in momentul in care alegatorii nu sunt informati cu privire la deciziile pe care le iau. Totodata, in cartea sa de mare succes “Teoria democratiei reinterpretata”, amintea cat de firava e o democratie si cat de usor poate aceasta sa cada in prapastia autoritarismului. Iar ca responsabili pentru un asemenea esec ii identifica pe alegatorii neinformati si cu prea putin interes fata de politica. Desigur, a te informa asupra vietii politice costa (de cele mai multe ori timp, rabdare etc.). Insa cred ca, in final, costurile deraparii intr-un sistem autoritar sunt mult mai mari.
In acest sens, tratarea politicii cu superficialitate de catre alegatori ii provoca lui Sartori
sentimentul neplacut ca am fi niste ucenici vrajitori care transforma politica intr-un urias joc [...] pe care am putea sa il pierdem toti.
Sa nu lasam indiferenta sa castige acest joc serios impotriva democratiei!
Astazi intreaga mass-medie a condamnat din toti rarunchii “alianta” dintre Vadim si Becali pe care ar atesta-o (vezi Doamne!) lista candidatilor PRM pentru Parlamentul European. S-au emis tot felul de ineptii de catre o sumedenie de (asa-zisi) ziaristi care se intrebau retoric, pe un ton grav, dar prost interpretat – ca de un actor amator, daca situatia in care a ajuns Romania ne mai recomanda tara ca fiind una europeana, demna de a face parte din marea familie comunitara.
Auzind aberatiile unora din presa, imi vine greu sa-mi explic prin ce imprejurari (caci de cunostinte politice nu poate fi vorba sub nicio forma) au ajuns anumiti ziaristi sa comenteze viata politica din Romania. In primul rand, au ratat esenta acestui mesaj politic. Nu ai nevoie de cunostinte in materie de teorie politica pentru a intelege ca Vadim Tudor “i-a intins o mana de ajutor” lui Becali pentru ca PRM este (asemenea majoritatii partidelor de extrema dreapta) un partid anti-sistem. Date fiind imprejurarile care au atras atentia opiniei publice zilele acestea, ce alta dovada de contrapondere a actualului sistem ar putea fi mai evidenta decat o asociere cu Gigi Becali, cel care este catalogat drept victima a “sistemului Basescu”? Nu cred ca este greu pentru nimeni, fie si pentru niste ziaristi care nu stiu ce vorbesc, sa inteleaga logica acestui joc politic.
De altfel, aceasta intelegere politica respecta si cateva rigori ale teoriei politice. Este o materializare a “win-win game” (asa-numitul joc al dublului castig), in care ambii actori politici antrenati in aceasta competitie au de castigat cate ceva. Becali – chiar daca nu iese din inchisoare, arata ca duce mai departe lupta anti-sistem care l-a consacrat, iar Vadim – acumuleaza pentru PRM voturile (putine la numar, dar importante pentru un partid mic) care in mod normal s-ar fi dus inspre Becali.
Pe de alta parte, chiar daca alegem sa judecam acest gest politic din perspectiva teoriei alegerii rationale, beneficiile unei astfel de asocieri cantaresc mai greu in balanta decat pierderile. Ca atare, judecand strict din punct de vedere politic, plasarea lui Becali pe locul 2 pe lista PRM este o miscare strategica buna. O miscare de-a dreptul machiavellica (in sensul bun al cuvantului)!
Putem, eventual, sa ducem dezbaterea in zona discutiilor doctrinare si anume in ce masura Gigi Becali este un personaj care se inscrie in tipologia politicianului nationalist. Perfect de acord. Dar de aici pana la a ne scandaliza pentru o asociere intre doi politicieni si partide extra-parlamentare, mi se pare cale lunga si dezvaluie multa lipsa de cunostinte politice elementare. Si, mai presus, lipsa oricarei intelegeri a logicii politice.
O alta ineptie pe care am auzit-o este ca suntem o exceptie demna de rusine in spatiul comunitar pentru promovarea acestor politicieni. Le-as aminti distinsilor necunoscatori faptul ca nationalistii (chiar ultranationalistii) din mai multe tari membre ale Comunitatii Europene au inregistrat scoruri frumoase la diferite alegeri, scoruri pe care PRM-ul nu numai ca nu le-a atins vreodata, dar cred ca nici nu le-a visat (vezi Austria, Franta, Italia etc.).
Nu vreau sa se inteleaga faptul ca prin aceasta postare as incerca sa fac in vreun fel propaganda PRM-ului! Dar nu pot nici sa raman impasibil in fata unor mari si inacceptabile greseli (mai ales din partea unor ziaristi cu pretentii) . Teoriile politice pe care le-am utilizat nu fac altceva decat sa confirme ceea ce putini au inteles astazi.
Fratilor, daca nu va pricepeti, spuneti-o deschis! Dar e o rusine sa mutilezi termeni politici si sa sfidezi orice logica politica elementara. Iar intrebarile referitoare la moralitate in intelegerile politice sunt, dupa parerea mea, de multa vreme neinteresante si cu un substrat profund alterat, mai ales datorita maturizarii politice prin care tara noastra a trecut deja. Pana si Aristotel diferentia politica de moralitate. Ar trebui ca si acesti ziaristi atotcunoscatori sa asimileze aceasta informatie si sa se mai documenteze inainte de a se afisa cu vorbe goale in fata camerelor de filmat. Ofera un spectacol grotesc de care societatea romaneasca s-ar putea lipsi foarte bine!
comentarii recente