Intr-adevar, Regina!

Am fost unul dintre cei care au participat la mediatizatul si controversatul concert al Madonnei in Bucuresti. Parcul Izvor s-a dovedit a fi neincapator pentru marea de oameni care a inundat zona pentru cateva ore. Cu mic, cu mare, fani sau pur si simplu curiosi care si-au permis un bilet (care, de altfel, nu a fost foarte scump) s-au ingramadit sa vada cum arata si sa auda vocea cunoscutei “material girl”, cea care, asa cum singura afirma la un moment dat, a incercat in domeniul show-bizz-ului, sa “impinga granitele pana cand ele insele striga <stop>”.

Inca de pe trenul care m-a dus catre Bucuresti se vorbea, cand soptit, cand cu voce tare, despre concert. In Capitala, nu ajungeai bine si ii auzeai pe cei din gara -unii provenind din alte tari- vorbind despre Madonna. A fost o intreaga nebunie; radiourile difuzau melodiile cunoscute ale artistei, iar pe toate gardurile se vindeau tricouri cu imaginea Madonnei si carti despre viata ei. Tot ce vedeai si auzeai iti lasa impresia ca brusc toata lumea a devenit expert in Madonna, iar romanii, indiferent de varsta, aveau fiecare propria parere despre modul in care Regina Muzicii Pop si-a construit lunga cariera; fapt care pe mine, ca admirator al acesteia, nu a putut decat sa ma bucure.

Concertul a inceput de-abia la ora 22.00. Iar cozile din dreptul zonelor de acces in parcul Izvor au inceput sa se coaguleze de la ora 16.00. Ei bine, ca sa prind un “loc” bun, cat mai apropiat de scena, am fost unul dintre cei care au indurat doua ore in asteptare, de la 16.00 la 18.00, pentru a ma asigura ca voi intra in prima serie de spectatori (intrarea se facea pe serii, pentru a nu bloca zonele de acces). Odata ajuns nu foarte departe de scena, m-au mai asteptat doua ore de pierdut vremea, pana cand un anumit DJ (Paul Oakenfold) a incercat sa incalzeazca atmosfera, lipind la cap si coada cateva melodii, care -vezi Doamne!- erau remixate. Desi scopul era acela de a ne mai distrage atentia de la asteptarea care deja devenea enervanta, personajul n-a facut decat sa adanceasca neplacuta stare in care ne aflam, majoritatea fiind convinsi ca din moment in moment, Madonna va uzurpa scena din mainile prea putin cunoscutului DJ. N-a fost sa fie. Regina Muzicii Pop si-a facut aparitia (in stilu-i caracteristic) de-abia in jurul orei 22.00.

Huiduielile care au dobandit atata celebritate in presa nationala si internationala au inceput cu mult inainte ca Madonna sa ajunga la discursul sau despre dragostea interetnica.  Multi o huiduiau pentru faptul ca a intarziat, iar a sta in picioare,  inghesuit, nu este tocmai cea mai comfortabila pozitie.  Ba mai mult, in afara de mica insula din jurul scenei, restul spectatorilor n-au reusit sa vada sau sa auda prea bine, ceea ce a constituit un alt factor de tensiune in randul celor prezenti.

Cert este, insa, ca Madonna a dovedit, inca o data, ca titlul de Regina a Muzicii Pop este unul meritat, castigat cu truda multor ani de munca. Sper ca, in ciuda neplacutului gest pe care unii l-au facut, sa revina in Romania!

O mostra de revizionism maghiar?

Acum doua saptamani ma intorceam de la mare. Dupa cum am amintit intr-o postare anterioara, am abandonat traseul cel mai scurt inspre Cluj – pe care il faceam de obicei la finele sejurului pe litoral – pentru a petrece o zi in frumosul oras Bacau, localitatea in care s-a nascut si a trait marele nostru simbolist George Bacovia.

Venind inspre Cluj, am oprit sa vad si Lacul Rosu, un obiectiv turistic pe care il recomand datorita frumusetii pe care natura nu se sfieste s-o arate. Din pacate, turistii zonei nu stiu sa respecte aceste locuri fantastice pe care tara noastra le are si nu sunt putine zonele in care se pot observa cotele nerusinarii si lipsei de respect fata de natura.

Din pacate, in zona Lacului Rosu se pare ca natura nu este singura careia i se da o palma peste fata si careia i se arata o lipsa crasa de respect. Tot acolo, respectul fata de romani (!) lipseste cu desavarsire. Ca sa nu mai vorbim despre respectul fata de lege. Si acum, sa ma explic:

Admirand lucrurile puse la vanzare de catre micii comercianti din imediata vecinatate a lacului, nu mica mi-a fost mirarea cand am dat peste o multime de insigne cu magnet (asemenea celor pe care multa lume le foloseste pentru decorarea usii frigiderului spre pilda), insigne care prezentau imagini care nu pot sa nu revolte orice roman de buna credinta. Insignele prezentau imaginea Ungariei Mari, fiind clar delimitata zona Ardealului, alaturi de celelalte franturi din tarile vecine Ungariei, teritorii care odinioara apartineau Ungariei Mari. Alte insigne de acest gen prezentau harta Ungariei Mari, acoperita de tricolorul maghiar si de mesaje in ungureste!

Din capul locului trebuie sa spun ca sunt un adept al ideii conform careia minoritatile nationale trebuie protejate. Este o obligatie pe care o are orice tara care se considera civilizata si care vrea sa tina pasul cu cerintele acestui imens proces de globalizare care a cuprins intreg mapamondul. Insa ceea ce se intampla la Lacul Rosu depaseste orice imaginatie! Este o sfidare nerusinata a conceptului de unitate nationala, unul din cele mai sfinte elemente pe care se bazeaza orice tara din Lume. Cine isi permite sa faca una ca asta, fara niciun strop de bun simt si de respect fata de tara in care traiesc? Si, chiar mai grav, cine le permite celor de acolo sa comercializeze astfel de produse?

Dar sa vedem daca sub aspect legal ceea ce se intampla in acea zona este sau nu permis. Ei bine, conform OUG 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, nu! Sa vedem si de ce:

Art. 4, alin. (1) prevede cat se poate de clar ca “raspandirea sau vanzarea, prin orice mijloace, ori confectionarea, de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum si detinerea, in vederea raspandirii sau vanzarii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.” Pentru a fi siguri ca textul legii se refera la realitatea pe care am descris-o ceva mai sus, verificam, in continutul aceleiasi legi, definitia simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe. Descoperim, asadar, ca acestea sunt “drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum si orice asemenea insemne (ca atare, enumeratia este una cu caracter exemplificativ, si nicidecum una exhaustiva – M.S.), care promoveaza ideile, conceptiile sau doctrinele prevazute la lit. a)“. Iar printre cele prevazute la lit. a) sunt acelea care promoveaza “ura si violenta pe motive etnice“. Ori ce altceva decat ura pe motive etnice pot aceste insemne sa genereze? Astfel fiind, consider ca ceea ce se intampla in zona Lacului Rosu nu numai ca este profund imoral, dar si ilegal. Ma intreb, totusi, de ce autoritatile statului nu iau deciziile care se impun in astfel de cazuri.

Oricum, sa le fie rusine celor care fac una ca asta si ma gandesc din ce in ce mai serios sa reclam celor in drept aceasta ilegalitate.

Ca dovada, atasez cateva poze facute la fata locului:

Iar intre timp, dedic tuturor celor care sunt in asentiment cu mine, o melodie draga noua, romanilor de bine din aceasta frumoasa tara!

Numai bine va doresc!

21

Astazi m-am trezit mai batran cu un an. Am fugit la oglinda sa vad cum timpul a brazdat noi riduri pe chipul meu, marcandu-si astfel inevitabilul triumf. Surpinzator sau nu, eram acelasi ca si ieri. Nimic nou, nimic schimbat si totusi, judecand dupa acte, am ajuns la o varsta care in prima faza il vara in sperieti pe orice tanar care se vede aruncat de-a binelea, parca peste noapte, in al treilea deceniu al varstei sale.

Cert e ca sunt o persoana care se maturizeaza greu, in ciuda aparentelor, datorita firii mele conservatoare despre care am mai vorbit si cu alte ocazii. Refuz sa parasesc prea usor copilaria si, ca atare, varsta este mai mult un “titlu” dupa care ma voi ascunde, cred, de acum inainte ori de cate ori va fi nevoie sa imi argumentez “maturitatea”. In plus, aspectul fizic ma avantajeaza si el din acest punct de vedere.

Le multumesc tuturor celor care mi-au transmis gandurile lor bune – prin internet, telefon, viu grai – si sper ca nici pe mai departe sa nu dezamagesc.

Update: de 1 iulie un cadou foarte frumos (un autograf pe cartea “De la Karl Marx la Coca-Cola”) am primit din partea domnului Adrian Nastase, pe care l-am reintalnit cu ocazia vizitei Domniei sale la Cluj.

 

Eternul Michael Jackson

Muzica lui m-a fascinat inca de la varsta de 3 ani. Il ascultam de mic si incercam sa-i imit miscarile, in paralel cu memorarea versurilor pe care inca nu le intelegeam. Pentru mine a fost un fenomen, un miracol pe care n-am crezut ca Lumea il poate pierde vreodata.  Din pacate, insa, viata ne demonstreaza ca nu tine cont de maretia oamenilor si ca are pregatit un final pentru fiecare in parte.

Muzica lui Michael Jackson a dat ritmul copilariei si tineretii multora, iar eu ma numar printre acestia!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Regele Muzicii Pop!

HRISTOS A INVIAT!

Dragii mei,

Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, va doresc tuturor multa sanatate si numai bucurii alaturi de cei dragi!

HRISTOS A INVIAT!

Sa votam informati!

Anul 2009 este, asemenea anului trecut, unul prin excelenta electoral. Cea mai mare miza o are – cum lesne e de inteles -  scrutinul pentru alegerea Presedintelui Romaniei. Ceea ce ma nemultumeste cel mai mult  (si nu sunt singurul) este faptul ca multi romani se vor prezenta la vot fara a cunoaste prea multe despre partidul sau persoana pe numele caruia/careia vor aplica stampila cu “votat”.

Giovanni Sartori, un mare politolog contemporan, atragea atentia asupra pericolului care pandeste orice democratie in momentul in care alegatorii nu sunt informati cu privire la deciziile pe care le iau. Totodata, in cartea sa de mare succes “Teoria democratiei reinterpretata”, amintea cat de firava e o democratie si cat de usor poate aceasta sa cada in prapastia autoritarismului. Iar ca responsabili pentru un asemenea esec ii identifica pe alegatorii neinformati si cu prea putin interes fata de politica. Desigur, a te informa asupra vietii politice costa (de cele mai multe ori timp, rabdare etc.). Insa cred ca, in final, costurile deraparii intr-un sistem autoritar sunt mult mai mari.

In acest sens, tratarea politicii cu superficialitate de catre alegatori ii provoca lui Sartori

sentimentul neplacut ca am fi niste ucenici vrajitori care transforma politica intr-un urias joc [...] pe care am putea sa il pierdem toti.

Sa nu lasam indiferenta sa castige acest joc serios impotriva democratiei!

Placa stricata

Dragi colegi, in curand se vor implini 76 de ani de la nasterea marelui nostru poet Nichita Stanescu. Rasfoind un volum cuprinzator tiparit in 2005 de catre editura “Muzeul literaturii romane”, volum dedicat neomodernistului, nu am putut decat sa constat (din nou) ca poezia sa este cu totul speciala, concentrand in acelasi univers colorat sentimente antagonice, imagini decupate din decoruri diferite si potrivite cu mana unui mare artist intr-un spatiu atat de stramt incat devine brusc netarmuit.

E un mare pacat ca un astfel de om a fost luat parca prea repede din mijlocul nostru si ca geniul sau nu a bucurat mai mult timp sufletele si mintile celor ce iubesc poezia.

Si pentru ca restul laudelor (cu care i-am obisnuit deja pe cititorii blogului meu) la adresa lui Nichita Stanescu vor “curge” de ziua acestuia, vreau doar sa ilustrez, reproducand aici una din poeziile sale, ludicul pe care acesta isi construieste parte a poeziilor si care, in definitiv, este o dimensiune constanta a universului sau liric.

Placa stricata

De departe tu semeni cu maica-mea,

cum punctul de departe seamana cu pasarea,

cum de departe secunda seamana cu ora

si clopotul cu biserica…

De departe tu semeni cu maica-mea…

La final de an…

Peste doua zile, anul 2008 va trece, cu totul, in istorie. In foarte scurta vreme, vom vorbi la trecut despre acest an. Si ce an!!!

S-au intamplat foarte multe si, spre fericirea mea, anul a fost incarcat cu multe surprize placute. Voi reveni cat de curand cu o postare-analiza a anului care isi incheie socotelile cu noi, incercand sa scot in evidenta momentele care au avut o anumita insemnatate pentru mine.

M-am hotarat sa scriu aceste randuri acum pentru ca maine dimineata voi parasi Clujul, impreuna cu cativa colegi de la Drept, pentru a astepta anul 2009 la munte, cam la 25 km departare de orasul in care imi duc traiul. Va fi o sedere de 4 zile, in care sper sa ma recreez pentru a reveni acasa -si apoi la facultate- cu forte proaspete ce vor face fata provocarilor pe care 2009 mi le-a pregatit.

Ca atare, va doresc tuturor un An Nou cat mai bun si linistit, sa aveti o sanatate de otel si sa va bucurati de cat mai multe realizari!

Un an nou fericit!

A venit Craciunul!

Dragii mei,

Anul 2008 face pasi repezi spre final. Sunt momente in care trebuie sa reflectam asupra ceea ce am realizat pe parcursul acesui an, dar si ce vom face anul ce urmeaza. Craciunul este, insa, un bun moment pentru a ne linisti si a ne bucura de sarbatoarea dintru noi!

Un Craciun fericit va doresc tuturor -pe cat se poate alaturi de cei dragi- si fie ca lumina pe care o aduce cu sine aceasta mare sarbatoare sa ne faca pe toti mai darnici si mai intelegatori fata de cei din jur!

Sarbatori fericite!

M-am intors

Dupa o perioada destul de lunga in care am lipsit din blogosfera (absenta datorata unei veri mai incarcate decat ma asteptasem), m-am hotarat sa ma intorc in spatiul virtual prietenos al blogului meu, pe care, de fapt, nu l-am parasit nicio clipa!

Acest nou inceput nu a fost ales la intamplare. Este prima zi a celui de-al doilea an universitar iar scopul acestui blog este, printre altele, sa reflecte cat mai precis viata unui student. Nu este un jurnal in adevaratul sens al cuvantului -dupa cum s-au putut lamuri asupra acestui aspect mai vechii cititori- ci este o oglinda a ideilor si credintelor mele, iar cu timpul poate si un itinerar al drumului parcurs de mine catre formare, catre devenire.

Le multumesc celor cu care am avut ocazia sa leg discutii rodnice si celor care construiesc din blogosfera un spatiu al dialogului civilizat, punand in lumina bunul-gust si ideile cele mai intaltatoare. Nu ramane decat sa continuam drumul inceput si sa aducem de partea noastra argumentele cele mai solide in tot ceea ce facem.

Pe curand!