“Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete [...] Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile”, Octavian Paler
Anul care peste cateva ore isi da obstescul sfarsit a fost unul cel putin ciudat: o combinatie de dulce si amar, un an care cu certitudine a stat sub o zodie neagra din multe puncte de vedere.
La fel ca si pentru cei de-o varsta cu mine, examenul de bacalaureat a fost cel care a precumpanit in lista prioritatilor. Stresul si emotiile au dat o nota nu foarte placuta primei parti a anului, chiar daca rezultatele au fost foarte bune si efortul a meritat.
2007 a insemnat o serie de sacrificii ale caror roade sper ca se vor lasa culese in 2008. Multe dintre sperantele mele de inceput de an s-au dovedit a fi simple fantasmagorii. Poate asa e si normal: ne dorim multe lucruri care sunt practic imposibile, insa care actioneaza asemenea unui combustibil asupra sperantei noastre. 2007 mi-a demonstrat, inca o data, ca sunt o fire foarte naiva, chiar daca eram convins ca increderea in cei din jur imi era ferecata si zvarlita in marea deziluziilor. Am descoperit ca pana si cele mai mari convingeri se pot faramita, fiind, de fapt, doar iluzii escamotate. Cred (desi nu pot sa spun ca sunt foarte convins de acest aspect) -repet: cred- ca am invatat sa nu ma mai iau dupa faciesuri, desi se prind destul de greu de mine lectiile date de viata. Am invatat si ca soarta (in masura in care putem vorbi despre asa ceva) lucreaza prin detalii aproape imperceptibile si ca iti rade in fata de fiecare data cand are ocazia.
Din nefericire, anul 2007 a insemnat si o serie de decese care parca nu au avut sfarsit. Incepand de la vecini, continunad cu profesori, parinti ale colegilor sau chiar fosti colegi, culminand cu persoane importante pe plan national sau chiar international, oameni de o valoare extraordinara. Din acest punct de vedere anul acesta a fost cel care m-a speriat cel mai mult si care a transmis, de fapt, mesajul subliminal ca, desi poate parea cinic, cu totii avem o condamnare la moarte in buzunar. Cred ca pierderea pe care am suportat-o cel mai greu a fost cea a marelui Octavian Paler, caruia ii voi aduce un omagiu ori de cate ori voi avea ocazia. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti!
Am descoperit pe pielea mea si cat adevar poarta in el mesajul lui Octavian Paler: “Exista victorii la care ajungem prea tarziu. Obosim asteptandu-le, dorindu-le”. 2007 mi-a aratat cate fete poate avea o singura fiinta umana, cum nesimtirea si invidia pot sa atinga culmi de neimaginat. Credeti-ma sau nu, supus unor asemenea teste de viata, am ramas sleit pana si de reactie (mai ales pentru ca anumite experiente nu le-am trait pana acum). E ca si cum un orator ar primi din senin o palma peste fata in timpul peroratiei sale.
Privit insa din alte puncte de vedere, 2007 a insemnat cunoasterea unor persoane de reala valoare, pe care poate nu am reusit inca sa le pretuiesc cu adevarat. Tot anul acesta am descoperit noi locuri (si aici ma refer si la Romania, Europa si chiar Africa). Mi-am inceput viata de student (ceea ce imi aduce aminte ca ma asteapta o sesiune dupa revelion) si am reusit sa cochetez cu presa in adevaratul sens al cuvantului (chiar daca mi-au fost puse cu mult talent piedici de asa-zisi oameni cu bune intentii). In mare, pot sa afirm ca 2007 a fost un an plin de descoperiri, noutati care au reusit sa loveasca la insasi temelia anumitor credinte ale mele, insa care m-au “calit”.
Tocmai de aceea, sper ca 2008 sa fie un an al recladirii, al linistii pe cat posibil, un an al “recrudescentei binelui”! Multa sanatate va urez tuturor, multe bucurii si fie ca anul care bate la usa sa fie unul pe cat posibil mai bun decat cel care se incheie! Doamne ajuta!
Pe curand!
