Sorin Oprescu - “Victorie Capitala”!

Si iata ca victoria si-a ales un nume la Bucuresti! Iar acest nume este Sorin Oprescu!

Cred ca este de prisos sa afirm faptul ca victoria de astazi l-a reconfirmat pe Sorin Oprescu - cel care a fost “renegat” de PSD si “batjocorit” de PD-L - ca mare politician. Cel putin asa se comporta, in viziunea mea, un politician adevarat, care pune cu adevarat in practica cunoscutul indemn al lui Pierre de Coubertin: ”Ai invins? Contiuna! Ai pierdut? Continua!“. Doar ca Sorin Oprescu a intors pe dos acest slogan, pentru ca dupa ce a pierdut in prealabil de doua ori primaria mare a Bucurestilor, a continuat pentru a o castiga azi!

Iar rezultatul alegerilor de astazi raspunde cel putin unei intrebari pe care am ridicat-o cu ceva vreme in urma: Prefera bucurestenii un om precum doctorul Oprescu (sustinut, vezi Doamne!, de Ion Iliescu) in detrimentul celor care au distrus timp de 8 ani de zile Capitala? Ei bine, da! Si bine au facut!

Bravo Bucuresti! Daca acesta este un semnal pentru intreaga tara, de-abia astept ca intreaga Romanie sa ia aminte la cele petrecute azi! Iar asa-zisii politicieni sa ia aminte ceea ce si vechea teorie politica spune: Totul este perisabil in politica! Poate macar de aceasta data se aude pana in dealul Cotrocenilor!

 Felicitari, Oprescu! Suntem alaturi de tine!

Bucurestiul, indemnat sa-si voteze autodistrugerea?

Campania pentru primaria Bucurestiului pare sa nu cunoasca limite. Asistam zilnic (fie ca suntem din Capitala, fie ca nu) la un circ fara de margini.

Ceea ce mi se pare a fi, insa, cel mai trist -ca sa nu zic penibil- este reactia PD-ului (caci PD-L nu-i pot spune sub nicio forma… ce legatura sa aiba acest grup politic cu liberalismul si idealurile sale cele mai inalte?). Atacurile la adresa lui Oprescu sunt pline pana la refuz de demagogie. Iar asocierea acestuia cu mineriadele este o diversiune grosolana, o vadita reactie de disperare a lui Blaga si a grupului pe care il reprezinta.

Totusi, ceea ce mi se pare si mai grav este faptul ca acesti “democrati” ne cred pe toti cel putin naivi. Pentru ca a asculta ceea ce spun si a nu-ti pune anumite intrebari este imposibil.

Ca atare, sunt curios de cand aceasta grija ridicata pentru relatia PSD-bucuresteni, din moment ce primarul PD al sectorului 3 propune o reconciliere a partilor inainte mentionate? Prin aceasta tactica (esuata, dupa umila mea parere) PD vrea sa arunce toata vina mineriadelor in ograda PSD. Doar ca mai suntem unii care stim ca FSN nu era format doar din PSD. Cu alte cuvinte, de ce nu ar putea si PD-ul sa incerce o reconciliere cu bucurestenii, caci si ei erau pe atunci FSN-isti?

In plus, de cand si pana cand discutiile despre asocierea lui Oprescu cu diferite evenimente si persoane (asemenea domnului Ion Iliescu) sunt solutii pentru Bucuresti? Doar Blaga a spus ca el ofera solutii, nu discutii. Urmand rationamentul sau, putem afirma asadar ca sustinerea lui Iliescu fata de Oprescu este o solutie pentru Bucuresti. Gura pacatosului adevar graieste!

Dar campania aceasta pe care o duce PD-ul ridica o si mai mare intrebare. Acestia ii indeamna pe bucuresteni sa nu voteze cu Oprescu pentru ca ar “dona”, astfel, votul fostului presedinte Iliescu. Lasand la o parte faptul ca nu vad care ar fi problema in aceasta situatie, ma intreb: Oare dand votul lui Oprescu, un bucurestean ar comite o greseala mai mare decat dand votul pentru cei care au distrus Bucurestiul? Oare 8 ani de regres al Bucurestiului nu sunt mai periculosi decat faptul ca Oprescu este un apropiat al domnului Iliescu?

Eu ma indoiesc ca relatia de respect a domnului Oprescu fata de domnul Iliescu poate dauna mai mult Bucurestiului decat cei 8 ani de distrugere continua de care locuitorii Capitalei se plang!

Duminica votam… sau nu?

Dupa o campanie electorala care a trecut de parca nici n-a fost, la sfarsitul acesta de saptamana ni se va vari stampila in mana pentru a ne face datoria (vezi Doamne!) de buni cetateni. Suntem asteptati sa intram in cabina de vot si ne sa stoarcem intelepciunea pentru a dibui varianta corecta. De fapt, departe de a fi un test grila cu variante bune si variante eronate, alegerile locale ne vor oferi liste cu toate optiunile gresite.

Nici macar ambalajul nu ma atrage. In urma cu patru ani, televiziunile erau animate de figuri care ne promiteau marea cu sarea. Pare-se ca in acest ciclu electoral si proiectatele (ne)realizari au intrat la apa. Mi s-a creat senzatia -care nu stiu cat adevar poarta in spinare- ca circul electoral si-a mai diminuat din proportii. Cel putin in Cluj. Pentru restul tarii nu ma pot pronunta, intrucat vreau sa evit o generalizare pripita. 

A fost o campanie electorala anormala pentru Romania pe care o cunoastem cu totii. Ma bucura faptul ca jignirile intre candidati au cunoscut cote dintre cele mai scazute in istoria postdecembrista, insa un alt aspect m-a pus pe ganduri. Cred ca la noi s-a pietrificat ideea conforma careia lupta in campanie inseamna sa-ti improsti cu noroi adversarul. Ei bine, in momentul in care cei ce vor sa ocupe diferite functii in administratia locala au renuntat la aceste cutume, lupta si-a pierdut, pentru ei, sensul. Au inceput sa se poarte stangaci, vocea li s-a ragusit iar mesajul lor se invarte in gol, neizbutind sa-si gaseasca tinta.

Desi am avut ocazia (mai ales prin colaborarea cu ziarul Faclia - dar nu numai astfel) sa cunosc candidatii clujeni cu sanse reale pentru functiile cele mai inalte din unitatea administrativ-teritoriala in care imi duc traiul, nu pot sa spun ca m-a convins vreunul. Cu totii au gravitat in jurul unor mesaje seci (caci nici macar proiecte n-au fost), ce au capatat forma unor baloane cu heliu care se inalta doar pentru ca, in cele din urma, sa pocneasca.

De prezentat ma voi prezenta la vot. Insa, desi este deja foarte tarziu, inca nu stiu precis cu cine voi vota. In cele din urma, pentru a utiliza un joc de cuvinte: nici nu stiu daca are rost sa stiu. Doar se vorbeste de “blaturi” in alegeri mai ceva decat in fotbal.

Pasivitatea in politica poate genera monstruozitati greu de imaginat… ca atare, ne vedem la vot! Si cantariti-va optiunea cat de bine va permite situatia!

Ce se intampla, totusi…?

De ceva timp pare-se ca Romania a fost inghitita de un neant infasurat in mantie neagra si imprastiind un iz de sfarsit. Se intampla ceva ciudat de o bucata de vreme: desi integrati (sau inghesuiti?) in diverse familii internationale care sa ne asigure ca suntem multi si uniti, noi suntem, de fapt, din ce in ce mai putini si singuri.

Anul trecut am asistat impasibili la pierderea pentru totdeauna (ce sintagma dura!)  a unor puternici piloni pentru cultura si dezvoltarea armonioasa a Romaniei. Recunosc, cel mai mult m-a miscat pierderea lui Octavian Paler, un om de o rara verticalitate in aceasta societate care mananca din noi orice strop de moralitate. A fost doar inceputul unei serii negre, anul 2007 fiind unul care s-a asigurat sa ne saraceasca sufletul de izvoare bogate si sanatoase, benefice unei societati care parca-si cauta permanent salvarea. De la revolutie incoace, nu reusim sa ne trezim din amorteala pe care ne-a “injectat-o” libertatea prost inteleasa a democratiei.

Si in loc sa constientizam mesajul acestor semnale de alarma pe care le primim de un an incoace, ne cufundam si mai mult in mizerie! De ieri nu-l mai avem nici pe George Pruteanu, o personalitate de care Romania mai avea inca multa nevoie! Limba romana l-a pierdut pe cel mai puternic gardian al ei! Si noi o dam inainte tot cu “lupta intre palate”! Tot cu interesele unuia si altuia! 

Nu acestea sunt realele obiective ale Romaniei! Nu pe astfel de dispute sterile, alimentate de unii care au o minte bolnava de putere, se poate construi Romania! De ce dam atata importanta cuvintelor unui politician care compromite si bruma de democratie din Romania, si nu alocam destul timp marilor “voci” ale Romaniei? Adevaratelor “voci”! Celor care sa indrepte cocoasa Romaniei, tara garbovita de la revolutie incoace de nesimtire si incompetenta!

E momentul sa intelegem ce ni se intampla! M-am saturat (si cred ca nu sunt singurul) de falsi idoli, care se dovedesc a fi peste noapte impostori, hoti la drumul mare! Sa lasam adevaratele voci (care nu se autointituleaza salvatori ai natiunii, dar care asta SUNT in realitate) sa vorbeasca!

Odihneasca-se in pace George Pruteanu si toti cei care au reprezentat adevarate solutii pentru Romania!

Si multa sanatate celor pe care inca ii avem si in care salasluiesc adevaratele valori! 

Leapsa politica

Ieri (destul de tarziu) am aflat ca Mihnea mi-a trimis si mie o leapsa care a pornit, initial, de la Dan Andronic. Leapsa se refera la un politician mai putin abil si la un eveniment care a dat foc scenei politice in anul care tocmai “a inchis pravalia”. Provocarea mi se pare interesanta, desi recunosc ca sunt inca precaut in a-mi manji blogul cu mizerii din mocrila politica damboviteana. Oricum, aceasta leapsa este cat se poate de decenta, ca atare raspund bucuros. Intrebarile sunt trei la numar: 1. Care a fost gafa politica a anului 2007? 2. Care a fost cel mai fraier om politic al anului 2007? si 3.De ce?

Si iata si raspunsurile mele:

1. Gafa politica a anului 2007 mi s-au parut a fi cele 5 minute basesciene.

2. Cel mai “putin inteligent” om politic (ca sa pastram, totusi, o nemeritata diplomatie pentru “iubitii” politicieni si sa nu-i numim pe fata fraieri -inca-) cred ca a fost domnul Stolo, “eternul candidat”. Dar un loc caldut la aceasta categorie il au si “prostanacii” dintr-un anumit partid politic.

3. Si acum si justificarile: cele 5 minute care urmau sa-l mazileasca pe Basescu nu au reusit sa-si atinga scopul. Totusi, au reusit sa-l claseze intr-un loc fruntas printre “razgandacii politici”, cei pe care pana atunci presedintele ii acuza de incoerenta. Crezand ca ii sperie pe cei ce i se opun, cele 5 minute l-au speriat mai mult pe insusi “fauritorul” lor.  Ei bine, l-am nominalizat pe Stolojan pentru cel mai putin inteligent om politic deoarece mi se pare ca acesta s-a lasat sleit de toata consistenta (daca o fi avut-o vreodata) politica. Raspunde la pocniturile din degete ale celui ce locuieste momentan Cotroceniul.

Cam acestea ar fi nominalizarile si argumentele mele. Leapsa se limiteaza la o gafa si un politician, insa lista ar putea continua cu multa voiosenie, caci 2007 a fost darnic in a lasa oamenii politici sa se exprime si sa actioneze (din pacate, nu si sa realizeze ceva cu adevarat).