Din nou campanie – categoria “slogan electoral”

Campania electorala pentru prezidentiale a inceput de aproape doua saptamani si desi urmaresc cu multa atentie declaratiile candidatilor, din pacate nu pot sa raman decat cu impresia unor declaratii sterile, absolut nepotrivite pentru ceea ce inseamna mesaje electorale.

Desi s-a afirmat in mai multe randuri ca miza acestor alegeri este una titanica, limbajul politic angajat de catre candidati nu reflecta deloc aceasta asa-zisa miza. Mesajele celor mai importanti competitori sunt foarte slabe, deloc mobilizatoare (oare asta sa se fi urmarit cu adevarat?) si golite de orice semnificatie, chiar si pentru cei dornici sa decripteze mesaje electorale complexe ascunse in cuvinte simple.

De departe cel mai lipsit de vlaga mi se pare a fi sloganul presedintelui in exercitiu, slogan caruia daca ii acordam putina atentie vom intelege ca incearca sa diminueze insuccesele (sau, mai bine zis “insuccesurile”) din mandatul pe care Basescu tocmai il incheie. Unde e triumfalul “Sa traiti bine!”, cel care din slogan devastator in fata contra-candidatilor din 2004 a ajuns sa fie, dupa spusele aceluiasi presedinte, o simpla dorinta?  “Cine imi interzice sa le doresc romanilor sa traiasca bine?” se intreba retoric actualul candidat PD-L, incercand sa le raspunda celor care  il intrebau de ce nu va defila in aceste alegeri cu “sloganul-succes”. Desigur, din punctul de vedere al strategiei politice, explicatia simpla, pe care orice consilier o poate da este aceea ca nicio campanie nu e la fel si ca un candidat de succes trebuie sa isi schimbe mesajele pentru a evita sa para repetitiv si incapabil sa se adapteze schimbarilor care au survenit intre cele doua cicluri electorale.

Tare mi-e teama ca in ciuda unui astfel de raspuns, care pentru profanii in stiinte politice poate sa functioneze, se ascunde o alta realitate: presedintele a ramas fara slogan! A reveni cu faimosul “Sa traiti bine” insemna, de la bun inceput, ca Basescu sa-si taie craca de sub picioare. In cei 5 ani pe parcursul carora a ocupat jiltul din Palatul Cotroceni, presedintele a aratat ca promisiunea sa a fost una in van, ca nu poate sa faca astfel incat sa aduca romanilor prosperitatea de care ne vorbea acum 5 ani. Punct slab! Temperamentul sau conflictual, mereu nemultumit de cei care l-au inconjurat la un moment dat sau altul, trecand prin momente in care isi asuma decizii politice si clipe in care arunca intreaga responsabilitate pe altii, Traian Basescu a demonstrat ca nu poate sa atinga dezideratul de a aduce cu sine un “trai bun”.

Mai mult, dupa umila mea parere, sloganul “Basescu pentru Romania!” este unul care il dezavantajeaza din start pe presedinte. Pentru a demonta acest slogan, orice rau-voitor (sa fim bine intelesi: rau-voitor din perspectiva acestui candidat particular) va parcurge simplul proces de inlocuire a numelui presedintelui cu defectele pe care anii din urma le-au scos la iveala.

Cateva dintre acestea ar fi:

• inconsecventa : 1. pentru ca dupa ce l-a desemnat premier pe Tariceanu, a spus ca regreta; 2. pentru ca a spus ca demisioneaza in 5 minute si n-a facut-o, indiferent de motivele care au stat in spatele acestei atitudini;
• temperament conflictual : pentru ca a reusit sa intoarca toate partidele parlamentare impotriva sa – vezi suspendarea – ori menirea unui presedinte de stat este tocmai aceea de a gasi calea dialogului, indiferent de ostilitatea celor ce formeaza restul clasei politice;
• lipsa de respect : vezi atitudinea ostila fata de jurnalisti, fata de cei care l-au contrazis de-alungul timpului, fata de oamenii de cultura care nu i-au intrat in gratii;
• lipsa de tact diplomatic: Romania se vede azi aproape izolata pe plan international; mai mult, sa ne amintim episodul “lac rusesc”, precum si declaratiile deloc magulitoare la adresa demnitarilor straini inainte ca Traian Basescu sa fi ajuns presedinte;
• demagogia : pe langa a fi o ideologie politica despre care orice student la stiinte politice sau drept trebuie sa fi auzit, acest concept a fost cu succes adoptat de presedinte, intrucat pe de o parte plange pe umarul poporului roman, iar pe de alta, este acuzat ca avand relatii mai mult sau mai putin ascunse cu diferite firme de constructii care ar fi obtinut diverse avantaje tocmai datorita lui.

Daca realizam ceea ce mentionam anterior, iata doar cateva chei in care putem descifra sloganul lui Traian Basescu: “Inconsecventa pentru Romania!”, “Conflict pentru Romania!”, “Fara respect pentru Romania!”, “Relatii externe precare pentru Romania!”, “Demagogie pentru Romania!”… nu foarte imbucurator.

Cred ca a privi cu mai mare atentie ceea ce se intampla in politica mai ales in aceasta perioada nu ne costa prea mult. Teoria alegerii rationale (o teorie care mi-e foarte draga in stiintele politice), aduce argumente clare in favoarea informarii cu privire la viata politica.

Dragi romani, aveti grija cu cine votati! Experimentele in politica sunt uneori letale!

Pe curand!

Daca nu intelegi politica, las-o balta!

Astazi intreaga mass-medie a condamnat din toti rarunchii “alianta” dintre Vadim si Becali pe care ar atesta-o (vezi Doamne!) lista candidatilor PRM pentru Parlamentul European. S-au emis tot felul de ineptii de catre o sumedenie de (asa-zisi) ziaristi care se intrebau retoric, pe un ton grav, dar prost interpretat – ca de un actor amator, daca situatia in care a ajuns Romania ne mai recomanda tara ca fiind una europeana, demna de a face parte din marea familie comunitara.

Auzind aberatiile unora din presa, imi vine greu sa-mi explic prin ce imprejurari (caci de cunostinte politice nu poate fi vorba sub nicio forma) au ajuns anumiti ziaristi sa comenteze viata politica din Romania. In primul rand, au ratat esenta acestui mesaj politic. Nu ai nevoie de cunostinte in materie de teorie politica pentru a intelege ca Vadim Tudor “i-a intins o mana de ajutor” lui Becali pentru ca PRM este (asemenea majoritatii partidelor de extrema dreapta) un partid anti-sistem. Date fiind imprejurarile care au atras atentia opiniei publice zilele acestea, ce alta dovada de contrapondere a actualului sistem ar putea fi mai evidenta decat o asociere cu Gigi Becali, cel care este catalogat drept victima a “sistemului Basescu”? Nu cred ca este greu pentru nimeni, fie si pentru niste ziaristi care nu stiu ce vorbesc, sa inteleaga logica acestui joc politic.

De altfel, aceasta intelegere politica respecta si cateva rigori ale teoriei politice. Este o materializare a “win-win game” (asa-numitul joc al dublului castig), in care ambii actori politici antrenati in aceasta competitie au de castigat cate ceva.  Becali – chiar daca nu iese din inchisoare, arata ca duce mai departe lupta anti-sistem care l-a consacrat, iar Vadim – acumuleaza pentru PRM voturile (putine la numar, dar importante pentru un partid mic) care in mod normal s-ar fi dus inspre Becali.

Pe de alta parte, chiar daca alegem sa judecam acest gest politic din perspectiva teoriei alegerii rationale, beneficiile unei astfel de asocieri cantaresc mai greu in balanta decat pierderile. Ca atare, judecand strict din punct de vedere politic, plasarea lui Becali pe locul 2 pe lista PRM este o miscare strategica buna. O miscare de-a dreptul machiavellica (in sensul bun al cuvantului)!

Putem, eventual, sa ducem dezbaterea in zona discutiilor doctrinare si anume in ce masura Gigi Becali este un personaj care se inscrie in tipologia politicianului nationalist. Perfect de acord. Dar de aici pana la a ne scandaliza pentru o asociere intre doi politicieni si partide extra-parlamentare, mi se pare cale lunga si dezvaluie multa lipsa de cunostinte politice elementare. Si, mai presus, lipsa oricarei intelegeri a logicii politice.

O alta ineptie pe care am auzit-o este ca suntem o exceptie demna de rusine in spatiul comunitar pentru promovarea acestor politicieni. Le-as aminti distinsilor necunoscatori faptul ca nationalistii (chiar ultranationalistii) din mai multe tari membre ale Comunitatii Europene au inregistrat scoruri frumoase la diferite alegeri, scoruri pe care PRM-ul nu numai ca nu le-a atins vreodata, dar cred ca nici nu le-a visat (vezi Austria, Franta, Italia etc.).

Nu vreau sa se inteleaga faptul ca prin aceasta postare as incerca sa fac in vreun fel propaganda PRM-ului! Dar nu pot nici sa raman impasibil in fata unor mari si inacceptabile greseli (mai ales din partea unor ziaristi cu pretentii) . Teoriile politice pe care le-am utilizat nu fac altceva decat sa confirme ceea ce putini au inteles astazi.

Fratilor, daca nu va pricepeti, spuneti-o deschis! Dar e o rusine sa mutilezi termeni politici si sa sfidezi orice logica politica elementara. Iar intrebarile referitoare la moralitate in intelegerile politice sunt, dupa parerea mea, de multa vreme neinteresante si cu un substrat profund alterat, mai ales datorita maturizarii politice prin care tara noastra a trecut deja. Pana si Aristotel diferentia politica de moralitate. Ar trebui ca si acesti ziaristi atotcunoscatori sa asimileze aceasta informatie si sa se mai documenteze inainte de a se afisa cu vorbe goale in fata camerelor de filmat. Ofera un spectacol grotesc de care societatea romaneasca s-ar putea lipsi foarte bine!

Alegeri au fost, alegeri vor veni

Tocmai ce s-a incheiat o noua ”repriza” de alegeri si iata-ne pe punctul de a fi chemati din nou la urne. Cel mai probabil, luna martie este cea care va fi strivita de o noua campanie electorala ce va culmina cu alegerile pentru functia de primar al orasului nostru. Caci, dupa cum bine se stie, Clujul a dat premierul.

Cat priveste alegerile in urma carora s-a nascut actualul guvern PSD-PDL, consider ca acum este prea tarziu sa emit aprecieri asupra rezultatului. Totusi, trebuie sa mentionez faptul ca scorul strans (si nu egal, cum unii gresit il considera) era de asteptat intr-un fel, pentru ca a venit sa confirme ceea ce noi, cei care am urmarit indeaproape scena politica, stiam de mult. Si anume faptul ca PDL-ul nu este partidul pe care toti romanii asteapta de mult cu stampila in mana sa-l voteze, iar PSD-ul nu este partidul indezirabil, asa cum s-au straduit unii sa-l zugraveasca. Pana la urma, 90.000 de voturi (reprezentand diferenta exprimata in voturi dintre cele doua partide) este un numar important, cel putin prin prisma principiului reprezenativitatii, cel care - alaturi de principiul separatiei puterilor in stat - este temelia oricarui sistem politic democratic serios. Sa nu uitam faptul ca cele 90.000 de voturi reprezinta, de fapt, 90.000 de oameni. Iar conform actualei legi electorale, un deputat reprezinta 70.000 de cetateni. Ca atare, in masura in care sistemul nostru electoral ar fi fost unul eficient sub aspectul respectarii primului principiu la care am facut referire si ar fi luat in considerare voturile exprimate, diferenta care s-a inregistrat practic la aceste alegeri ar fi fost imposibila.

Tocmai de aceea, sunt si eu unul din cei multi care considera ca actualul sistem electoral trebuie perfectionat, mai ales in ceea ce priveste reprezentativitatea. Hibridul acesta (sistem proportional-uninominal) este o contradictie in termeni politici, un sistem ce rastoarna toate teoriile politice. Si, dupa umila mea parere, pare-se ca nu face bine. Ca argument sta dezechilibrul dintre voturi si rezultat pe care l-am prezentat anterior.

Totodata, as face si cateva remarci in ceea ce priveste rezultatul negocierilor care s-au purtat in urma incheierii alegerilor. Tin sa precizez ca lipsa UDMR-ului din arcul guvernamental nu ma deranjeaza catusi de putin (de fapt, pe cine deranjeaza aceasta lipsa?). Liderii acestei organizatii trebuie sa inteleaga (desi sunt convins ca stiau asta de multa vreme) ca in politica exista si opozitie. Iar ideea vehiculata de catre acestia, idee conform careia clivajele etnice vor deveni mai vizibile, mi se pare o fantasmagorie. Sustinand asta, UDMR-ul demonstreaza ca aflandu-se in opozitie, capata o retorica de care chiar ei acuzau alte partide. Daca este o formatiune cu adevarat reprezentativa (un cuvant pe care l-am folosit des, insa tocmai pentru a sublinia importanta sa in procesul electoral), UDMR-ul nu are de ce sa se teama in Opozitie. Si, oricum, nu stiu in ce masura uniunea isi poate revendica titlul de infaptuitor al coeziunii etnice dintre romani si maghiari.

In ceea ce priveste coalitia PSD-PDL, cred ca a dat nastere multor dezamagiri in randul electoratului. Mai ales in ceea ce priveste electoratul unui anumit partid. Cel putin aceasta este prima impresie pe care mi-a lasat-o rezultatul negocierilor dintre aceste doua mari formatiuni politice. Si cred ca aceasta nemultumire nu se va materializa in cresterea spectaculoasa pe scena politica a unui nou partid. Aceasta nemultumire inseamna, de fapt, o absenta masiva la urmatoarele alegeri si o discreditare mai puternica decat cea de pana acum a clasei politice. Ramane de vazut cat va rezista aceasta coalitie si cat de eficient va fi guvernul pe care il sprijina.

Final de campanie

Astazi marcam incheierea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare 2008. A fost o luna solicitanta, insa benefica din multe puncte de vedere. Ma bucur ca am acceptat, la invitatia domnului profesor Ioan Bolovan, vicepresedinte PSD Cluj, sa particip la aceasta campanie si sa pun umarul in incercarea comuna a unor oameni valorosi de a face clujenii sa inteleaga importanta votului lor si a increderii cu care ii investesc pe cei ce vor merge in Parlamentul Romaniei.

Si ma bucura faptul ca in cea mai mare parte am reusit sa convingem oamenii ca schimbarea sta in mainile lor. Si -ca sa nu lasam loc de indoieli- este nevoie de o schimbare. O recunosc majoritatea celor cu care am avut fericita ocazie de a sta de vorba si de a-i cunoaste: oameni apartinand diferitelor clase sociale, oameni de diferite varste sau ocupatii, insa, inainte de toate OAMENI. Oameni cu povestea lor, fiecare cu doleantele si grijile sale, indiferent de simpatiile sau antipatiile politice.

Am obsevat zilele acestea cat de uzitat este cuvantul “Poporul”. Dar din pacate politica nu reuseste sa ii individualizeze pe cei ce formeaza acest Popor. In cel mai bun caz reuseste sa formeze acel Leviathan despre care Hobbes ne vorbeste in teoria sa politica. Iar in Romania politica s-a facut tocmai in desconsiderarea elementelor particulare ce alcatuiesc acest mare Popor, trasaturile individuale fiind literalmente sucombate sub presiunea imensa a intereselor venind dinspre cei putini care se afla la conducere. Fie ca ne referim la legea de fier a oligarhiei dezvoltata de Michels, fie ca nu, ceea ce trebuie sa inteleaga un politician modern e ca cei pe care ii reprezinta sunt persoane, inainte de a deveni Popor. Iar rezolvarea problemelor cu care se confrunta aceste persoane este importanta si merita toata atentia. Un astfel de om, care din punctul meu de vedere ar reusi sa acorde atentia cuvenita elementelor pe care alti politicieni le-au ignorat complet (desi au ocupat functii-cheie) este domnul IOAN BOLOVAN, un OM inainte de toate!

Saptamanile pe care le-am petrecut alaturi de Domnia sa si de echipa superba pe care si-a alcatuit-o (si imi face o mare onoare ca am facut parte din aceasta echipa), mi-au demonstrat temeinic faptul ca Ioan Bolovan merita increderea alegatorilor si ca schimbarea despre care vorbeam se poate infaptui! Tot ceea ce trebuie sa facem este sa mergem la vot si sa demonstram ca parerea noastra este cu adevarat importanta. Exista oameni a caror viata a fost desfigurata de prost-inteleasa democratie, sistem care nu a fost cladit pe respect si solidaritate (situatie regasita in cazul democratiilor veritabile), ci a imbracat rapid haina anarhiei. Desi costumul rosu pe care l-am varat pe mine de-alungul campaniei poate nu a lasat sa se vada, am fost profund impresionat de multi dintre cei care isi pun increderea in politicieni sau de cei a caror incredere a fost pur si simplu executata cu mitraliera schimbarilor haotice care au dezagregat societatea in care traim. Le este greu sa mai aiba incredere in cineva! Insa ceea ce sper e ca alegatorii au perceput entuziasmul tinerilor pe care domnul Bolovan i-a luat alaturi de dansul. Voi zabovi ceva mai mult asupra aspectelor ce tin de echipa, cu ocazia unui articol viitor… o echipa ce a dat roade spectaculoase tocmai datorita raportarii diferite la aceeasi problema, ceea ce a asigurat o acoperire uniforma a tuturor aspectelor ce au privit campania.

Este greu (daca nu chiar imposibil) sa tragem concluzia acestei luni. Nu putem pune “plusuri” si “minusuri” dupa care sa vedem rezultatul matematic. Si chiar daca ne-am restrange, prin reducere la absurd, la un asemenea procedeu, am iesi in avantaj. Oricum, concluzia nu exista. Si asta pentru simplul motiv ca orice concluzie vine la final, si nu la inceput. Ori ceea ce noi marcam acum este un INCEPUT. Un inceput pentru fiecare, un inceput pentru politica si, de ce nu, pentru Romania!

Mult succes domnului profesor Bolovan si celorlalti candidati, care au dovedit ca stiu si pot reprezenta cu demnitate Clujul in Parlamentul Romaniei!

“Politicienii te-au dezamagit? BOLOVAN e diferit!”

In toiul campaniei!

Astazi s-a desfasurat una din cele mai importante actiuni electorale in Colegiul nr.1 pentru Senat la care am participat impreuna cu domnul Bolovan. Echipa de campanie a Domniei sale, impreuna cu echipa doamnei avocat Laura Pop (candidata pentru Camera Deputatilor din acelasi colegiu), am batut Manasturul in lung si in lat pentru a da clujenilor posibilitatea sa-l cunoasca pe domnul profesor si sa-si dea glas doleantelor.

Dupa cum am mai precizat, contactul direct cu electoratul este o experienta deosebita, la care sunt mai mult decat dispus sa iau parte ori de cate ori este nevoie. Recunosc: redarea sperantei oamenilor simpli in politicieni nu e o misiune usoara. Insa farmecul domnului Bolovan, un OM inainte de toate (cum ii place dansului sa spuna), puterea argumentelor sale si rabdarea oamenilor nasc sperante nebanuite. Mai mult, desi s-a spus o lunga perioada de timp ca tineretul isi acorda in mare parte votul unui anumit partid, astazi mi s-au oferit o sumedenie de argumente sa cred contrariul. Si cei in varsta, dar si cei mai tineri pe care i-am intalnit astazi sunt convinsi ca e nevoie de o schimbare in politica si ca domnul profesor este capabil sa faca un pas inainte in a intelege si practica politica.

Atasez cateva poze cu activitatea de astazi. Pozele, insa, sunt irelevante sub aspectul “desfasurarii de forte” care a avut loc in Manastur si care, din pacate, nu a fost surprins in imaginile acestea.

Pareri asupra campaniei din Cluj

Desi a inceput de mai putin de 10 zile, campania electorala scoate la iveala cateva elemente de care nu pot sa afirm ca sunt surprins, insa care sunt, cel putin pana in momentul acesta, definitorii pentru modul in care se face politica la noi in tara si felul in care oamenii obisnuiti percep acest lucru.

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca romanii sunt mai mult decat satui de politica. Cu totii am auzit  asta la televizor, am citit in ziare si am putut constata citind sondajele de opinie mai mult sau mai putin viciate sau influentate. Insa in momentul in care dai fata cu acei oameni care formeaza aceasta majoritate nemultumita din sondaje, acei oameni care si-au pus credinta in anumiti lideri politici (nu neaparat in ideologii sau doctrine) si care au fost dezamagiti de modul in care cei investiti cu increderea lor au inteles sa ii respecte, situatia se modifica. Dimensiunea seaca a cifrelor din sondaje se preschimba in dimensiunea umana. Din punctul de vedere al politologiei, asta s-ar numi schimbarea nivelului de analiza: coborarea de la general la particular. Usor de scris, mai greu de practicat.

Exista o vadita reticenta a oamenilor de a participa in orice implica politica, indiferent de partidul care le imparte pliante pe strada. Incurajator este, insa, faptul cei tineri par mai deschisi, curiosi de ce le-ar putea oferi un candidat. Mai este si acel segment stabil al electoratului, nucleul dur al fiecarui partid, oameni care sunt bucurosi sa ne intalneasca pe strada. Sunt insa constient de faptul ca “marea campanie” de-abia acum incepe. Este o provocare la care accept bucuros sa-i fac fata, mai ales pentru ca echipa din care fac parte este una tanara, dinamica si foarte prietenoasa.

Voi reveni pe parcursul campaniei si cu alte pareri despre acest proces electoral, primul la care particip in mod activ – in adevaratul sens al cuvantului.

Pe curand!

O luna de absenta

Dragii mei,

Activitatea mea in blogsfera s-a dovedit a fi, din pacate, din ce in ce mai saraca in ultima perioada. Asta pentru ca s-au intamplat atat de multe lucruri incat nu am reusit sa tin pasul cu scrisul pe blog.

Pe de o parte a fost simularea ONU din Croatia, al treilea eveniment de acest gen la care particip si care pare a fi fost cel mai bun de pana acum. Profesionalismul a fost cuvantul de ordine in acest MUN, cunoscut si recunoscut pentru calitatea sa, considerat a fi unul din cele mai bune din estul Europei. La acest eveniment am reprezentat interesele Chinei in Consiliul pentru Drepturile Omului, o misiune nu tocmai usoara, insa cu siguranta una de exceptie, intrucat era imposibil sa imi trag sufletul pe parcursul dezaberilor; asta in buna parte pentru ca Republica Populara Chineza a facut obiectul unor reprosuri in ceea ce priveste (ne)respectarea drepturilor omului. Sper sa reusesc sa detaliez cele ce s-au intamplat la ZagIMUN (denumirea oficiala a simularii) si sa imi si expun parerile asupra Zagrebului, un oras prea linistit pe timpul zilei si poate exagerat de periculos noaptea. De asemenea, am mai fost chemat sa particip la SMUN (simularea ONU din Suedia), insa datorita activitatii extrem de solicitante de la facultate, am fost nevoit sa anulez plecarea spre Stockholm. Vor fi si alte ocazii, sunt sigur.

Pe de alta parte, in ultima perioada am fost ocupat si cu campania electorala care se desfasoara la fel ca si in toata tara, si in Cluj. Domnul profesor Ioan Bolovan, vicepresedinte al PSD Cluj si candidat pentru Senatul Romaniei, m-a invitat sa fac parte din echipa de campanie a domniei sale, ca asistent personal al sau. Nu am putut sa refuz aceasta invitatie din cel putin doua motive: primul este increderea cu care m-a investit domnul Bolovan, un om extraordinar, pe care il respect si apreciez pentru conduita ireprosabila pe care o afiseaza, cu toate ca lupta politica este una extrem de dura. Un exemplu de moralitate in politica: cel putin asa l-as descrie eu pe domnul profesor in cateva cuvinte. Va invit cu mare drag sa vizitati blogul domnului Bolovan aici: www.bolovanioan.blogspot.com. Cat priveste cel de-al doilea motiv al implicarii mele in campanie, acesta consta in dorinta de a vedea cum si in ce masura se aplica teoriile invatate la stiinte politice in politica reala si, totodata, sa privesc acest eveniment din unghiul de vedere al politicianului. Daca in vara am privit campania pentru locale din perspectiva gazetarului, acum e un moment bun sa o privesc din cealalta parte: a mesei la care stau politicienii. Si trebuie sa recunosc ca e frumos. Politica, inainte de a fi o stiinta, e o arta.

Campania se dovedeste si ea a fi solicitanta, cu intruniri ale echipei de campanie pentru a pune la punct elementele de strategie electorala, dar si activitati pe teren, care mi-au oferit ocazia sa interactionez cu electoratul in mod direct, depasind sloganele si mesajele electorale, fara manusile unui doctor ce opereaza cu notiuni politice, ci cu mainile goale, incercand sa conving oamenii de importanta votului pe care il acorda. Cred ca nu are rost sa spun ca mai bine de jumatate din cei pe care i-am intalnit pe strada au spus ca sunt satui de politica si ca nu mai merg la vot. Intrebarea nu e de ce. Sau chiar daca ne-o punem, gasim usor raspunsul: datorita unui mod absolut iresponsabil de a face politica la chiar varful statului, cu conflicte care urmaresc interesul meschin al unor grupuri ce se acuza reciproc de lipsa de interes fata de cetatean. Intrebarea sau, de fapt, provocarea e: cum sa ii facem pe acesti oameni sa mearga la vot? O misiune grea, dar careia trebuie sa-i facem fata.

Urmeaza o luna incarcata, pentru ca la facultati ma asteapta o serie de preexamene, care valoreaza o anumita pondere din nota finala. Iar materiile nu sunt tocmai simple sau caracterizate prin lectura putina. Ca atare, am orarul deja stabilit pentru luna noiembrie si inceput de decembrie. Din pacate, momentan nu mai am mult timp nici pentru prieteni, ceea ce sper sa nu aiba repercursiuni neplacute. Insa sunt sigur ca adevaratii prieteni ma inteleg.

Numai bine!

Sorin Oprescu – “Victorie Capitala”!

Si iata ca victoria si-a ales un nume la Bucuresti! Iar acest nume este Sorin Oprescu!

Cred ca este de prisos sa afirm faptul ca victoria de astazi l-a reconfirmat pe Sorin Oprescu - cel care a fost “renegat” de PSD si “batjocorit” de PD-L – ca mare politician. Cel putin asa se comporta, in viziunea mea, un politician adevarat, care pune cu adevarat in practica cunoscutul indemn al lui Pierre de Coubertin: ”Ai invins? Contiuna! Ai pierdut? Continua!“. Doar ca Sorin Oprescu a intors pe dos acest slogan, pentru ca dupa ce a pierdut in prealabil de doua ori primaria mare a Bucurestilor, a continuat pentru a o castiga azi!

Iar rezultatul alegerilor de astazi raspunde cel putin unei intrebari pe care am ridicat-o cu ceva vreme in urma: Prefera bucurestenii un om precum doctorul Oprescu (sustinut, vezi Doamne!, de Ion Iliescu) in detrimentul celor care au distrus timp de 8 ani de zile Capitala? Ei bine, da! Si bine au facut!

Bravo Bucuresti! Daca acesta este un semnal pentru intreaga tara, de-abia astept ca intreaga Romanie sa ia aminte la cele petrecute azi! Iar asa-zisii politicieni sa ia aminte ceea ce si vechea teorie politica spune: Totul este perisabil in politica! Poate macar de aceasta data se aude pana in dealul Cotrocenilor!

 Felicitari, Oprescu! Suntem alaturi de tine!

Bucurestiul, indemnat sa-si voteze autodistrugerea?

Campania pentru primaria Bucurestiului pare sa nu cunoasca limite. Asistam zilnic (fie ca suntem din Capitala, fie ca nu) la un circ fara de margini.

Ceea ce mi se pare a fi, insa, cel mai trist -ca sa nu zic penibil- este reactia PD-ului (caci PD-L nu-i pot spune sub nicio forma… ce legatura sa aiba acest grup politic cu liberalismul si idealurile sale cele mai inalte?). Atacurile la adresa lui Oprescu sunt pline pana la refuz de demagogie. Iar asocierea acestuia cu mineriadele este o diversiune grosolana, o vadita reactie de disperare a lui Blaga si a grupului pe care il reprezinta.

Totusi, ceea ce mi se pare si mai grav este faptul ca acesti “democrati” ne cred pe toti cel putin naivi. Pentru ca a asculta ceea ce spun si a nu-ti pune anumite intrebari este imposibil.

Ca atare, sunt curios de cand aceasta grija ridicata pentru relatia PSD-bucuresteni, din moment ce primarul PD al sectorului 3 propune o reconciliere a partilor inainte mentionate? Prin aceasta tactica (esuata, dupa umila mea parere) PD vrea sa arunce toata vina mineriadelor in ograda PSD. Doar ca mai suntem unii care stim ca FSN nu era format doar din PSD. Cu alte cuvinte, de ce nu ar putea si PD-ul sa incerce o reconciliere cu bucurestenii, caci si ei erau pe atunci FSN-isti?

In plus, de cand si pana cand discutiile despre asocierea lui Oprescu cu diferite evenimente si persoane (asemenea domnului Ion Iliescu) sunt solutii pentru Bucuresti? Doar Blaga a spus ca el ofera solutii, nu discutii. Urmand rationamentul sau, putem afirma asadar ca sustinerea lui Iliescu fata de Oprescu este o solutie pentru Bucuresti. Gura pacatosului adevar graieste!

Dar campania aceasta pe care o duce PD-ul ridica o si mai mare intrebare. Acestia ii indeamna pe bucuresteni sa nu voteze cu Oprescu pentru ca ar “dona”, astfel, votul fostului presedinte Iliescu. Lasand la o parte faptul ca nu vad care ar fi problema in aceasta situatie, ma intreb: Oare dand votul lui Oprescu, un bucurestean ar comite o greseala mai mare decat dand votul pentru cei care au distrus Bucurestiul? Oare 8 ani de regres al Bucurestiului nu sunt mai periculosi decat faptul ca Oprescu este un apropiat al domnului Iliescu?

Eu ma indoiesc ca relatia de respect a domnului Oprescu fata de domnul Iliescu poate dauna mai mult Bucurestiului decat cei 8 ani de distrugere continua de care locuitorii Capitalei se plang!

Duminica votam… sau nu?

Dupa o campanie electorala care a trecut de parca nici n-a fost, la sfarsitul acesta de saptamana ni se va vari stampila in mana pentru a ne face datoria (vezi Doamne!) de buni cetateni. Suntem asteptati sa intram in cabina de vot si ne sa stoarcem intelepciunea pentru a dibui varianta corecta. De fapt, departe de a fi un test grila cu variante bune si variante eronate, alegerile locale ne vor oferi liste cu toate optiunile gresite.

Nici macar ambalajul nu ma atrage. In urma cu patru ani, televiziunile erau animate de figuri care ne promiteau marea cu sarea. Pare-se ca in acest ciclu electoral si proiectatele (ne)realizari au intrat la apa. Mi s-a creat senzatia -care nu stiu cat adevar poarta in spinare- ca circul electoral si-a mai diminuat din proportii. Cel putin in Cluj. Pentru restul tarii nu ma pot pronunta, intrucat vreau sa evit o generalizare pripita. 

A fost o campanie electorala anormala pentru Romania pe care o cunoastem cu totii. Ma bucura faptul ca jignirile intre candidati au cunoscut cote dintre cele mai scazute in istoria postdecembrista, insa un alt aspect m-a pus pe ganduri. Cred ca la noi s-a pietrificat ideea conforma careia lupta in campanie inseamna sa-ti improsti cu noroi adversarul. Ei bine, in momentul in care cei ce vor sa ocupe diferite functii in administratia locala au renuntat la aceste cutume, lupta si-a pierdut, pentru ei, sensul. Au inceput sa se poarte stangaci, vocea li s-a ragusit iar mesajul lor se invarte in gol, neizbutind sa-si gaseasca tinta.

Desi am avut ocazia (mai ales prin colaborarea cu ziarul Faclia – dar nu numai astfel) sa cunosc candidatii clujeni cu sanse reale pentru functiile cele mai inalte din unitatea administrativ-teritoriala in care imi duc traiul, nu pot sa spun ca m-a convins vreunul. Cu totii au gravitat in jurul unor mesaje seci (caci nici macar proiecte n-au fost), ce au capatat forma unor baloane cu heliu care se inalta doar pentru ca, in cele din urma, sa pocneasca.

De prezentat ma voi prezenta la vot. Insa, desi este deja foarte tarziu, inca nu stiu precis cu cine voi vota. In cele din urma, pentru a utiliza un joc de cuvinte: nici nu stiu daca are rost sa stiu. Doar se vorbeste de “blaturi” in alegeri mai ceva decat in fotbal.

Pasivitatea in politica poate genera monstruozitati greu de imaginat… ca atare, ne vedem la vot! Si cantariti-va optiunea cat de bine va permite situatia!