Vara care tocmai s-a stins a fost drapata in evenimente importante pentru mine, concretizandu-se in realizari de care, fara falsa modestie, ma simt mandru. In primul rand, am aflat ca am fost acceptat cu bursa la Universitatea Libera din Amsterdam pentru un program de master in politica europeana comparata, domeniul pe care l-am considerat cel mai atractiv pe parcursul anilor de studiu in Cluj. Totodata, am absolvit si facultatea de drept, cu o nota frumoasa in licenta. O alta realizare a fost organizarea NAPOMUN 2011 – cea de-a doua editie a simularii internationale ONU in frumosul oras clujean. Conferinta a inregistrat un real succes, reusind sa atraga studenti din peste 20 de tari si atragand atentia mediului politic, diplomatic si academic.

Pregatirile pentru NAPOMUN au insemnat sacrificarea vacantei de vara, dar acest aspect mai putin negativ paleste in fata sentimentului de implinire care m-a incercat odata cu finalizarea evenimentului. Coordonarea intregului eveniment din punct de vedere logistic a fost o munca migaloasa, care cerea tenacitate, reprezentand totodata si o provocare. Am avut ocazia sa cunosc membri ai corpului diplomatic (ambasadori si consuli), sa reintalnesc profesori dragi de la universitate si, desigur, am avut deosebita placere de a o cunoaste pe Corina Cretu, o adevarata Doamna a politicii romanesti, un europarlamentar care reprezinta cu demintate statul care a incredintat-o cu misiunea nu foarte usoara de la Parlamentul European. Le sunt extrem de recunoscator tuturor celor care si-au sacrificat timpul, energia si linistea pentru ca aceasta conferinta sa devina realitate.

De aproximativ o saptamana ma aflu in Amsterdam, Olanda, unde in cateva zile incepe programul meu de master (MSc) in stiinte politice, specializarea politica europeana comparata. Aceasta ramura a politologiei, asa cum au recunoscut si profesorii indrumatori de aici, nu este una prea populara printre studenti, fiind considerata mai rigida, solicitand cunostinte si din alte domenii ale stiintei politice (cum ar fi teoria politica). Din informatiile pe care le-am cules, programul va fi unul interesant, bazat mai mult pe studiu individual, dar domeniul este unul foarte important pentru cei care doresc sa inteleaga strategiile si comunicarea politica, precum si efectele clivajelor politice in diferite state. Astept cu mare interes! Mai mult decat atat, Amsterdamul este un oras foarte frumos, populat pana la refuz, dar care ofera multe posibilitati din punct de vedere cultural, oportunitati de care ma voi folosi fara drept de apel.

Atasez mai jos o poza pe care nu credeam ca voi avea sansa sa o fac vreodata, cu d-na europarlamentar Corina Cretu, careia ii multumesc mult pentru efortul pe care l-a depus sa ne viziteze cu ocazia acestui important eveniment pentru studentii clujeni in general si pentru mine in particular!

]]> http://mihneablog.wordpress.com/2011/09/03/o-vara-intensa/feed/ 0 Mihnea Stoica Corina Cretu si Mihnea Stoica http://mihneablog.wordpress.com/2011/04/22/cartarescu-si-politica-o-alianta-nefericita/ http://mihneablog.wordpress.com/2011/04/22/cartarescu-si-politica-o-alianta-nefericita/#comments Fri, 22 Apr 2011 22:42:28 +0000 Mihnea Stoica http://mihneablog.wordpress.com/?p=291 ]]> Acum cateva minute am lecturat cel mai recent editorial din Evenimentul Zilei al celui care ar trebui sa reprezinte (conform majoritatii manualelor de limba si literatura romana) zorii postmodernismului in literatura romaneasca: Mircea Cartarescu;  nu voi starui acum asupra valorii sale literare (nu acesta este obiectul textului de fata), ci asupra enormitatilor pe care domnul Cartarescu le-a debitat in editorialul intitulat “Al patrulea conjurat”, in care vrea sa demonstreze – total stangaci in opinia mea – faptul ca (vezi Doamne!) cel mai mare adversar al lui Crin Antonescu ar fi insusi presedintele PNL.

Trecand peste lipsa totala de soliditate a argumentelor prezentate, cred ca cel mai socant este modul in care Cartarescu intelege politica. Nu putem pune la indoiala capacitatea cunoscutului autor de a manevra cuvintele (ar fi o nerusinare din partea oricui ar face asta, asa cum unii nerusinati au facut cu Adrian Paunescu chiar in timpul vietii acestuia)! Dar vazute prin ochelarii spectacolului politic dambovitean, etichetarea pe care o face unor actiuni si declaratii politice este total dezechilibrata.

In editorial, Cartarescu afirma ca presedintele PNL “a comis cele mai nătânge şi mai compromiţătoare fapte imaginabile”, expresie care te pregateste pentru o insiruire a unor greseli politice monumentale. Citind aceste cuvinte, ma asteptam sa aflu in continuare care sunt aceste mari erori de tact politic pe care eu, un biet absolvent de stiinte politice, nu le-am sesizat de-alungul carierei lui Crin Antonescu. M-am linistit imediat, citind in continuare si afland ca n-am ratat vreun episod important din viata politica a presedintelui PNL. Mircea Cartarescu, acest mare autor roman, n-a facut decat sa dea cu bidineaua portocalie a cuvintelor marunte de propaganda: “chiul” si “lenevie”.

Recunosc faptul ca pana sa citesc acest editorial ma enervau la culme liderii puterii care nu intelegeau diferenta dintre a fi salariat (deci a semna un contract individual de munca, in baza caruia primesti un salariu) si a fi demnitar (deci a primi o indemnizatie, fara a semna vreun contract de munca). Dar acum m-am linistit! Daca nici Mircea Cartarescu, un fin intelectual, n-a inteles ca a lipsi de la Parlament nu e “chiul”, atunci nu ma mai mira alti lideri politici sau asa-numiti formatori de opinie din afara PDL (e.g. Cartianu) care persista in aceasta confuzie.

Asta ca asta, dar argumentele ca “a dat tara pe mana PSD-ului” si ca “s-a facut frate cu Felix turnatorul” m-au facut sa zambesc cum n-am mai facut-o de ceva vreme si sa ma gandesc la faptul ca poate editorialul era, de fapt, unul anti-Basescu si anti-PDL. Poate datorita deselor sale plecari din Romania, domnul Cartarescu a lipsit in momentele in care un anumit personaj politic a invitat la guvernare PUR-ul in 2004 si a dat mana cu PSD-ul in 2008 pentru formarea guvernelor Tariceanu, respectiv Boc. Pentru reimprospatarea memoriei: e vorba despre domnul Basescu! Cat priveste bataia de joc la adresa convingerilor liberale de care se face vorbire in acelasi editorial, cred ca o nerusinare politica mai mare decat de a trece de la socialisti la liberali peste noapte, deci de a strabate intregul spectru politic intr-o perioada foarte scurta, nu exista!

Din punct de vedere politic, editorialul este unul slab, cu argumente goale si care demonstreaza inca o data ca, din nefericire pentru sustinatorii actualei puteri, incercarile de a-l denigra pe Crin Antonescu sunt sortite esecului. Daca de la cel mai inalt varf al intelectualitatii care il sustine pe Basescu acesta este cel mai zdravan atac, atunci mi-e cat se poate de clar: baietii vor avea batai de cap in a-l incolti pe Antonescu, iar spaima lor cea mai mare s-ar putea sa devina realitate!

Cu foarte putin timp in urma, ministrul culturii, Kelemen Hunor, declara ca daca Parlamentul ar fi adoptat declaratia impotriva discrursului sovin si anti-romanesc rostit de ziua maghiarilor, UDMR ar fi parasit coalitia de guvernare. Adica pentru o declaratie prin care Parlamentul n-ar fi facut decat sa apere integritatea Romaniei, toti membrii UDMR ai cabinetului Boc ar fi plecat. Dar pentru rusinea de a nu fi participat la aceasta licitatie, nici prin gand nu ii trece ministrului UDMR sa paraseasca functia pe care o ocupa! Ce ii pasa lui de cultura romaneasca? A striga din strafundul pieptului “RUSINE” e prea putin!

Si primul-ministru inca ii tine si pe acest personaj si pe ministrul sanatatii, cel care reformeaza sanatatea pana o omoara, la Palatul Victoria!

Intr-un fel ma bucur ca manuscrisele acestui mare om, pe numele sau Emil Cioran, nu au ajuns pe mana Ministerului Culturii. Nu merita statul sa intre in posesia unor asemenea valori!

UPDATE: cel mai recent editorial pe care l-am scris pentru presalocala.com: Pierdut politica externa. O declar nula.

Saptamanal, voi publica editoriale, in principal pe teme politice.

Cel mai recent editorial, pentru cei interesati:

• Strategia PDL pentru urmatoarea campanie

In pauzele pe care le zdrobesc in programul inghetat de timpul alocat invatarii, citesc (va recomand “Panta Rhei” de Vasili Grossman) sau, asemenea tuturor celor impatimiti de politica, urmaresc buletinele de stiri. La fel ca si in celelalte sesiuni, prefer sa scriu pe blog de-abia dupa ce am trecut de aceasta perioada, si nu in timpul ei. Dar m-a deranjat enorm ceea ce am vazut in repetate randuri la diverse televiziuni si m-am hotarat sa scriu cateva randuri.

I-am vazut pe cativa lideri PDL care fac ceva cu care ne-am obisnuit de multa vreme: repeta papagaliceste ce spune presedintele! Sa le fie de bine si noua sa ne fie rusine ca ii avem in fruntea tarii! Ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost faptul ca, asa cum fac in multe domenii, vorbesc despre teorie politica in lipsa de cunostinte elementare!!! Am studiat stiintele politice si datoria mea este, printre altele, sa apar aceasta ramura a stiintelor sociale pe care toata lumea o rumega crezand ca e guma de mestecat, care se modeleaza dupa cum isi imbiba unii sau altii saliva in ea.

Distinsii lideri PDL eticheteaza alianta dintre PNL-PC (ACD) si PSD ca fiind “socialista”. Ei nu mai spuneti!? Ma intreb ce stiu alde domnul Flutur sau alde domnul Videanu (caci pe cei doi i-am vazut la televizor) despre socialism? Din ceea ce au spus mi se pare ca nu stiu mai nimic din teoria politica si ca atare i-as invita respectuos sa isi vada de treaba si sa nu se lanseze in dispute doctrinare. Catalogheaza ei liberalii ca fiind de stanga? Au ei habar care este semnificatia stangii sau a dreptei pe spectrul politic? Inteleg ei cumva de ce liberalii sunt de dreapta si ce inseamna asta din punct de vedere politologic? Tare ma tem ca nu! Deci din punct de vedere ideologic, le-as sugera sa lase astfel de chestiuni in seama altor membri PDL, care (vezi Doamne!) ar fi mai avizati!

Am vazut ca din punct de vedere politologic cei doi vorbesc pe alaturi si nu mira pe nimeni. Din punct de vedere politic, insa, miscarea pe care o incearca partidul aflat la guvernare este una cvasi-penibila, incercand sa faca aluzie la comunism, spunand ca alianta opozitiei este “socialista”. In demersul lor, ei cred ca asta ii va face pe alegatori sa nu voteze cu PSD-PNL-PC. Orice om “citov” la cap le rade in fata! Cine poate crede ca electoratul ii mai voteaza pe ei dupa toti acesti ani, indiferent de ideologia care ar construi alianta opozitiei? Strategic, ceea ce face PDL seamana cu un gest disperat. Sa le fie tarana politica usoara!

Update: La corul celor care vorbesc despre ideologii fara sa aiba nici macar o farama de idee despre acestea se adauga si Roberta Anastase, o doamna cu o functie (mult prea) inalta in statul roman (pentru dansa), care le vorbea jurnalistilor despre “culoarul stang” al scenei politice. As putea rade mult si bine, daca nu as realiza ca, de fapt, pentru Romania situatia e una dramatica (si nu ma refer doar la lipsa lor de cunostinte politice elementare, ma refer la faptul ca acesti oameni – repet: acesti oameni – ne conduc).

Daca ar fi sa caracterizez anul care se incheie, sa gasesc o eticheta la vederea careia sa-mi amintesc de 2010, cuvantul cel mai potrivit ar fi “interesant”. Da, acest an a fost unul foarte interesant, un an al contrastelor, care a impletit extrem de viclean momentele faste cu cele mai putin placute. Niciodata nu am realizat mai mult decat anul acesta cat de perisabile sunt relatiile dintre oameni, fiind pus in situatii in care parerile mele bune despre anumiti indivizi sa fie contrazise radical si irevocabil. Am fost “acuzat” ca am imbatranit si ca mai nou pun totul la suflet. Se prea poate, dar sunt o fire relativ conservatoare, care pentru a pastra status quo-ul, sunt dispus sa trec peste anumite gesturi nefericite ale altora si sa le calific drept greseli minore. Anul acesta nu am mai fost dispus sa fac asta si poate pe undeva e mai bine asa. “Sunt radical”, vorba regretatului Adrian Paunescu!

2010 a fost si anul concluziilor, insa asa cum spunea Vali Sterian, “nu ma tem de concluzii”. Desigur, concluzii in sens larg; am absolvit stiintele politice si anul viitor voi absolvi dreptul, urmand sa  merg mai departe cu studiile. M-a bucurat nespus de mult faptul ca anul acesta m-am apropiat de avocatura mai mult decat pana acum si ca, in acelasi timp, mi s-a oferit ocazia de a pune in practica parte a cunostintelor de stiinte politice. Am participat la conferinte in strainatate si in tara si m-am implicat in diverse proiecte  de bataie lunga. Asta a si pus o caramida in plus la caracterul inedit al anului care peste cateva zile isi incheie socotelile cu prezentul, facandu-si intrarea in istorie.

Date fiind cele petrecute in 2010, imi pun nadejdea in cele ce se vor intampla anul viitor, in speranta ca se vor ivi cateva dintre roadele muncii de pana acum.

Va doresc tuturor un an cat se poate de bun, sa fiti sanatosi si bucurosi! Cu Dumnezeu inainte!

Vacanta care in curand isi va face bagajele (pentru ca orice vacanta merita, la randul ei, o vacanta) nu pot sa afirm ca a fost deosebita, asa cum mi-as fi dorit-o si cum o proiectam in momentele infernale de pe parcursul ultimei sesiuni duble, garnisita cu deadline-ul din ce in ce mai amenintator al licentei. Mijlocul lunii iunie imi trasa liniile directoare extrem de optimiste ale vacantei ce urma sa vina, elemente care, din nefericire, au lipsit (unele cu desavarsire) din realitatea pe care am trait-o de-alungul verii. Cele mai fericite momente au fost cele petrecute alaturi de bunii mei prieteni din strainatate, pe care i-am reintalnit cu ocazia celei de-a treia conferinte de simulare a procesului decizional ONU, in capitala Bulgariei. Desigur, ca de fiecare data, am pretuit si momentele petrecute in familie, alaturi de parintii mei, bunici si strabunica.

Au existat pe parcursul verii multe lucruri care m-au dezamagit, fara insa a ma surprinde. Am descoperit ca poate prea multi oameni nu sunt asa cum i-am vrea noi sa fie, sau mai bine spus, asa cum ne inchipuim noi ca sunt. Eu cel putin am un defect major: imi pun prea repede credinta in cei din jur, cladindu-le unora, cel putin in ochii mei, o imagine cu mult prea multe calitati in raport cu ceea ce sunt acesti oameni in realitate. Si invat greu sa nu mai comit aceasta greseala. Ei bine, vara care se incheie a constituit un bun prilej de a ma dezmetici intr-o oarecare masura din acest punct de vedere. Marturisesc faptul ca mi-am pus reactia de respingere totala fata de gesturile absolut nepermise ale unora pe care i-am crezut apropiati mie pe seama inaintarii in varsta. Am devenit poate mai rigit, mai putin permisiv cand vine vorba de lipsa de seriozitate si de fatarnicie, trasaturi umane pe care desigur nu le-am apreciat nici pana acum, insa pe care nu le-am considerat niciodata mai dezagreabile. Am trait momente vara aceasta in care mi-a fost rusine de lipsa de rusine a altora, persoane care se considera (si vor sa fie considerate) cele mai inteligente, cele mai hazlii, cele mai perspicace etc., dar care sunt exact opusul acestor calitati. Singurul meu regret e faptul ca bunul-simt te opreste de prea multe ori sa spui lucrurilor pe nume, obligandu-te sa te refugiezi in alte solutii (mai diplomatice) care sa dea de inteles ca nu mai vrei sa ai de-a face cu aceste persoane.

Vara a venit, totusi, si cu cateva vesti bune. In noiembrie-decembrie sunt asteptat in Bonn, unde voi conduce lucrarile Consiliului pentru Drepturile Omului la Simularea Internationala ONU organizata de studentii universitatii de acolo (BIMUN). M-a bucurat vestea acceptarii aplicatiei mele, mai ales pentru ca apreciez foarte mult rigurozitatea si ordinea, elemente care constituie de multa vreme deja trademark-ul Germaniei. Totodata, aceasta va fi cea de-a doua vizita a mea in Deutschland, la patru ani de la schimbul de experienta cu Theodor Heuss Gymnasium, din Schopfheim. Dar inainte de asta, peste mai putin de o saptamana voi pleca in Leuven, Belgia, pentru a ma intalni cu prieteni de-ai mei din Bucuresti care vor sta acolo un an de zile pentru master. Va fi o excursie pe cinste, mai ales pentru ca voi folosi trei mijloace de transport pentru a ajunge la destinatie (microbuz, avion, tren), dar si pentru ca va fi prima mea vizita in Belgia, tara din care provine celebrul personaj al Agathei Christie, marele detectiv Hercule Poirot, personaj pentru care imi dezvoltasem o adevarata pasiune in gimnaziu si liceu.

Sper ca in curand sa vin si cu alte vesti bune!

Singurul element diferit fata de anii precedenti este acela ca de aceasta data nu voi mai fi delegat, ci voi conduce lucrarile Consiliului pentru Drepturile Omului ( in calitate de “chair”). Urmeaza 10 zile intense, despre care va voi povesti cat de curand.

Numai bine!

Totodata, cred ca s-ar fi cuvenit sa iau in considerare si faptul ca incet, dar sigur, se vor implini in curand trei ani din momentul in care am postat primul articol pe acest blog. Si pentru ca blogul se numeste “Jurnalul unui student”, iar student voi mai fi doar un an de zile (anul IV la drept), pare-se ca in curand acest jurnal virtual va deveni caduc. A reusit sa reflecte, pe parcursul celor trei ani pe care i-am parcurs la facultatea de drept si la cea de stiinte politice, trairile si gandurile mele, atat cat mi-a permis timpul si cat m-a incurajat inspiratia sa scriu. In fine, nu e acum momentul sa trec in revista cele petrecute in acest rastimp, asta pentru ca cel putin inca un an voi mai avea de-a face cu acest blog (sau el cu mine).

De la inceputul anului am fost extrem de ocupat, incercand sa-mi canalizez energia asupra studiilor (motiv pentru care am lipsit cateva luni din blogosfera), fiind de cateva ori plecat din Cluj sau chiar din tara pentru diverse conferinte si intalniri studentesti – ma refer aici la conferintele din Bucuresti, Mostar (Bosnia si Hertegovina) si Ljubljana (Slovenia). A fost un intreg maraton la care nu imi pare rau ca m-am angajat si care mi-a demonstrat ca o atenta planificare a timpului poate fi extrem de benefica (de fapt, am constatat ca dau un randament superior in momentele aglomerate decat in cele care nu ma solicita prea mult).

De-alungul perioadei in care nu am mai postat mare lucru pe blog am asistat la miscari spectaculoase pe scena politica. Asa cum speram din chiar clipa in care si-a adjudecat un nou mandat, Presedintele Basescu si partidul sau pierd dramatic din popularitatea pe care isi cladeau pana nu de multa vreme deciziile. Astfel de momente reprezinta cele mai bune dovezi ale ipocriziei politice. Cand e de partea noastra poporul, stim sa ii plangem pe umar (vezi suspendarea de acum trei ani). Dar cand ne sunt aduse reprosuri, cetatenii sunt, de fapt, de vina pentru starea in care se afla Romania; ei sunt “mincinosi” si cu chef de “tatisme” (vezi declaratiile Presedintelui cand a dat fata cu romanii loviti de inundatii). Ei bine, sper ca cei care au votat gresit (cum altfel ar putea cineva califica un vot dat pentru Traian Basescu in iarna lui 2009 daca nu profund gresit?) si cei care au fost (ori s-au lasat) dusi cu zaharelul luptei impotriva comunismului si alte aberatii de aceasta speta, sper ca toti acestia s-au lecuit de populism si ca vor cantari cu ceva mai multa atentie voturile pe care le vor da pe mai departe. In postarile mele ma voi apleca mai des asupra fenomenului politic din Romania; trebuie sa luam atitudine si sa stopam abuzurile din ce in ce mai dese ale actualei Puteri! Si asta pana nu va fi prea tarziu…

Pe curand!

Vom prezenta modul in care s-a desfasurat si rezultatele conferintei studentesti regionale “Students Rectors Conference”, la care am participat si care s-a desfasurat in Ljubljana, Slovenia, luna trecuta.

Emisiunea poate fi urmarita aici (sper).

Emisiunea va fi uploadata in curand pe un site momentan in constructie. Voi reveni cu detalii.

Numai bine!